Ne place

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

23 feb 2011 la 10:54

În urmă cu șase ani, fix pe vremea asta deschideam primul nostru magazin, pe Calea Moșilor. Am început cu bani împrumutați și cu un minimum de experiență în tainele vinului, totuși breșa de pe piață la ora aceea ne-a permis să ne strecurăm și să zgândărim curiozitatea trecătorilor. Era primul magazin de vinuri care nu putea fi incadrat în termenul de vinărie cum îl știa lumea. Fără miros de oțet, butoaie la vedere și vinuri care-și își schimbă gustul după o săptămână. În febra amenajărilor, am bifat pe listă montarea unor aparate de aer condiționat, condiție sine-qua-non pentru păstrarea calității vinului. Am găsit o firmă pe net, am sunat și a doua zi s-au prezentat doi băieți care, fără prea multe discuții, s-au apucat de treabă. Era de spart, de găurit, de fixat sus, la o distanță destul de mare deasupra capului. Între timp eu și soțul puneam la punct ultimele retușuri stabilind de comun acord activitățile unde fiecare excelează. Eu mi-am luat mopul ca să spăl pe jos iar el fixa boxele pentru muzică. Când a făcut primul test de sunet din cămăruța din spate, unul din băieți a băgat capul pe ușă și a întrebat: ce fel de muzică veți pune aici în cramă? Păi, muzică de… pahar. A fost răspunsul nostru! Pfua… învățați oamenii cu muzica bună. Lăsați manelele și prostiile… și a intrat înapoi pornind bormișana cu draci, de parcă ar fi vrut să iasă pe partea cealalată. Ne-am uitat unul la altul și-am ținut să clarific problema: pe mine nu mă face nimeni incultă, cocalară și manelistă! Turbam de furie și mă răzbunam pe mop așa că atunci când cei doi au terminat de montat aparatele, i-am așteptat să iasă aproape de cadrul ușii, ca să nu aibă posibilitatea de eschivă sau scăpare și-am început: muzica de pahar nu e manea, aici se va vinde vin, bla bla bla. N-a fost chip să ajungem la o înțelegere, ăsta o ținea una și bună că gustul publicului s-a stricat din cauza preaplinului de paranghelii și bairame. Că dacă tot aveam posibilitatea de a oferi unor categorii de oameni muzică, fie chiar și în surdină, păi atunci să fie de calitate și alt gen de sunete nu doar cel de balalaică. Omule, aici lumea vine să ia cumpere vin! Se potrivește mai bine muzica de petrecere. Dar ce, la petrecere lumea ascultă melodii despre vin și crame? I-am pus-o pe Ileana Sărăroiu, cu Cine-a pus cârciuma drum. Nimic. De neînduplecat. Apoi, Gică Petrescu, Să-i tragem o beție. Circ și panaramă, asta e! Mă intriga figura lui de atotștiutor, de guru al muzicii bune, dar preferam să pun în balanță faptul că montase aparatele de aer condiționat într-un loc greu accesibil, că erau fixate bine, că nu le-a luat 5 ore și n-au fost nici scumpi. Așa că ne-am luat la revedere, cu mulțumiri și urări de bine și asta a fost tot. Trebuia să fie tot, dacă, fir-ar mama ei de muzică, tipul blond spălăcit nu ar spus la plecare: succes cu magazinul și schimbați muzica! Îmi venea să ies după el și să ne certăm până seara. Eh, anii au trecut și s-a dovedit că dreptatea a fost de partea noastră. Avem clienți cărora le dau lacrimile când aud Mai întoarce Doamne roata, alții, nu mai pleacă când începe în surdină Ileană, Ileană a Romicăi Puceanu… Și toți, dar absolut toți zâmbesc ca la comandă când deschid ușa și intră înăuntru. Pentru că în loc de mutra acră, plină de sictir a unui vânzător murdar de vin îi întâmpină o doamnă drăguță, iar în fundal se aude muzica pe care românii se distrau, dansau și se simțeau bine în urmă cu 25 de ani… Și ca o răzbunare, vocea băiatului blond care ne-a montat aerul condiționat și care ne-a ținut prelegeri despre muzica bună, răsună zilnic în casă, în mașină, în căști. I-am învățat versurile și zâmbim cu subînțeles când ne aducem aminte de polemica noastră. Iar acum întreaga familie fredonează:

Muzica–i supremă, ne ridică pe toți,

Ne ține de mână ca o mamă bună,

Basul este laptele, tobele sunt șoaptele

Cântecul de leagăn ce ne umple nopțile.

Și ca să-i demonstrăm că am ținut cont de ce ne-a spus în urmă cu șase ani, melodia lui, Ne place, răsună în boxele magazinelor noastre.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 23 feb 2011 la 10:54

in Life.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. ’Eu nu beau cafea ! Ah, nu e vorba despre nicio cafea? E doar un cod…’ Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia