|
vezi toate articolele de Florentina Mușat |
M-am așezat cuminte, puțin gârbovită, dar foarte puțin, insesizabil chiar, pe fotoliul din Cărturești. Mi-am luat o carte, fir-ar ea să fie de carte, că mai bine puneam mâna pe un album foto cu modă, cu rețete, sau cu podgorii celebre din toată lumea. Dar nu, eu am ales ‘Diana cu Vanilie’, cartea Dianei Sorescu, fosta mea colegă de la Unica, furată de Dumnezeu dintre noi, acum 3 ani când avea, biata de ea, 26 de ani. Ce porcărie! Viața nu cartea. O mai citisem o dată, mi-a făcut rău fizic, dar masochismul din mine a reacționat brusc și a vrut un repetir. Și-așa cuminte cum mă aflam, puțin mai gârbovită decât inițial, cu ochii pe gândurile intime ale Dianei, mi-am frunzărit viața din ultimii ani. M-am îngrozit. M-am văzut ca pe-un tren din vechea generație, un mărfar ruginit, ce gonește ca nebunul pe coclauri, face stații în gări care nu i se potrivesc, oprește la ia-mă nene pentru toți ciudații, are vagoane pline cu bulendre și maglavaisuri inutile, și gonește, gonește orbește ca nebunul, fără să știe încotro anume. Momentan stația unde m-am oprit se numește C&A. A fost o gară spontană, apărută brusc la orizont, fără alte halte ajutătoare. Din presă, ziare și reviste, am poposit într-un magazin al acestui retailer olandez, care mi-a inspirat ceva mai multă încredere decât media ciudățenilor între care ne trăim viața. Am pus pixul și tastatura deoparte și-am zis, ce-ar fi să-mi fac o gară nouă? E un alt gen de muncă. Și brusc m-am pomenit plimbând amețită umerașe cu haine, aranjându-le pe culori, nuanțe, texturi, teme. Treaba într-un magazin de haine nu e deloc funny cum e shoppingul într-un magazin de haine. Trebuie să-ți arăt cele mai mișto chestii, sau nu, trebuie să te fac să le vezi… Să te scot din lumea ta și să te bag în lumea magazinului. Puzderie și maldăre interminabile de haine, teancuri și standere, fără număr, toate înșirate, apoi aranjate, sortate, mutate, și iarăși de la capăt într-un carusel de du-te vino continuu. Ce industrie ciudată! Ce diferit arată totul când te uiți după cortină… sper ca mărfarul meu să nu oprească vreodată într-o cofetărie ca să mă facă să privesc cu ochi critic ciocolata, așa cum am început să privesc hainele.
Mă gândesc la cei care se plimbă pe șina vieții cu un ultrasofisticat intercity, cu viteză amețitoare, cu mijloace moderne, gadgeturi simandicoase și limbaj modern-minimal. Nici n-au timp să vadă ce se întâmplă dincolo de ferestre. Și poate n-au gări… au doar o goană nebună înainte, mereu înainte, mereu în viteză, cu ambiții imense, gânduri puține, teorii pragmatice despre viață și succes. Succesul lor e însăși goana. Și eu, cu C&A-ul meu, cu haltele mele dificile, cu oamenii de la ia-mă nene care-mi încetinesc drumul, cu privirile iscoditoare care mă urmăresc, cu umerașele pe care le așez cu fața spre onoratul public, pentru ca totul să pară atât de simplu și curat… Mărfarul meu n-a fost din lotul acela care să se oprească într-o stație și acolo să rămână. Mărfarul meu e călător, are pașaportul plin cu vize. Mărfarul meu zici că-i un pictor boem care pictează câte-o femeie frumoasă în fiecare tavernă unde poposește. O adulmecă, o pipăie, o consumă, o pictează, și-apoi își vede de drum. Închid cu tristețe cartea, și îmi doresc ca staționarea mea pe peroanele gărilor să fie mai lungă… dar vezi tu…caut genul ăla de oameni alături de care poți călători o viață. Iar gările mele sunt pline cu personaje pestrițe, ca la iarmaroc. Cu saltimbanci și actori de pantomimă care mimează sentimentele, cu maimuțe cățărătoare, cu vulpi și hiene, cu șerpi și cameleoni. Gara mea e cumva circul?
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Post publicat in data 09 iun 2016 la 22:14
in Arte & Popcult.
Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.
Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.
Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.
Cele mai recente
-
De la Garcea la Godină -
Un film fenomen: DR. STRANGE -
Jack Reacher reloaded -
Masterminds/Hoți de geniu -
Laur, o carte pansament pentru suflet -
Nine Lives – un film pentru workaholici -
Un film care va stârni controverse: Ben Hur -
Ajută-i să-ți zâmbească frumos -
Miss Feat…pardon, misfit! -
Star Trek Beyond și teroriștii galactici
Cele mai comentate
Nu exista posturi pentru interogarea facuta!
Nu exista posturi pentru interogarea facuta!
Cele mai recente
|
Cristina Corpaci 07 oct la 20:40
|
Înainte de 30 de ani ar trebui să treci prin activităţi pline de adrenalină şi experienţe [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 10 apr la 00:05
|
Bărbaţii au făcut online confesiuni, iar răspunsurile lor, le puteţi citi chiar în acest [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 06 apr la 22:52
|
Evoluția polițistului român în ultimii ani poate fi subiect de studiu în manual. De unde [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 14 mar la 01:20
|
Robin Norwood, psihoterapeut specializat pe viaţa de cuplu şi de familie, a stabilit zece [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci azi la 23:06
|
Cadouri, îmbrăţisări şi săruturi sunt lucruri care bucură orice cuplu de Valentine’s [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 24 ian la 00:01
|
Nu vei ajunge să te iubeşti niciodată 100 la sută. Am 33 de ani şi pot spune că până la [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 13 ian la 15:31
|
Institutul de cercetare Mindlab Internaţional a dezvăluit în urma unui studiu efectuat că [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 05 nov 2016 la 13:04
|
Academiile pentru „ronţăitoarele de diamante” se înmulţesc în fostul imperiu sovietic. Cel [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 03 nov 2016 la 15:46
|
Marvel ne-a năucit și de asta asta… cu un film fără un fir logic și greu de urmărit, fără [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 22 oct 2016 la 14:34
|
Deși am văzut un film cu numele de Jack Reacher prin 2012, cu fermecătorul Tom Cruise, [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 22 oct 2016 la 11:52
|
Povestea unei studente! Am o idila cu un barbat de 40 de ani. Aveam 19 ani si el a facut tot ce [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 09 oct 2016 la 11:13
|
Acesta e genul de film care s-a concretizat când Mercur era retrograd, iar Marte în casa a VII-a [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 08 oct 2016 la 12:48
|
O femeie puternica nu ii permite niciunui barbat sa o schimbe. O femeie [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 15 sep 2016 la 00:21
|
“Viata nu e chiar asa cum credem noi!”, asta e o parte dintr-o declaratie a Valentinei Pelinel, la [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 08 sep 2016 la 20:51
|
Omule, umblătura brambura prin pagini pline ochi cu fraze goale nu e lucru bun. Caută de-ți [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 05 sep 2016 la 21:58
|
Nu vei fi niciodata suficient de buna pentru un barbat care nu stie ce vrea. Atunci cand intalnim [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 30 aug 2016 la 15:57
|
Regizorul Familiei Adams ne servește acum la sfârșit de sezon un șpriț rece, cu gheață, [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 28 aug 2016 la 22:45
|
O poveste de dragoste care arata ca nu conteaza varsta. Gary la 18 ani o iubeste pe Almeda de 71 de [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 21 aug 2016 la 12:16
|
În urmă cu 136 de ani, Lewis Wallace scria o nuvelă care avea să detroneze în vânzări Coliba [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 20 aug 2016 la 23:51
|
Daca esti prinsa intr-o relatie si lucrurile nu mai merg sau poate nu au mers bine de la inceput, [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 12 aug 2016 la 22:07
|
Se spune că un pion important pentru succesul în viață este, pe lângă o multitudine de alți [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 29 iul 2016 la 14:34
|
Nu mai e nimic din ce-a fost odată. Toată presa, toate revistele, ziarele, broșurile și foile [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 22 iul 2016 la 17:14
|
Noul și ultimul film din celebra și bătrâna franciză Star Trek nu ne-a plictisit așa cum [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 07 iul 2016 la 17:12
|
În ultimii ani, internetul s-a transformat într-o pădure de mangrove. Și cei care nu sunt [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 29 iun 2016 la 23:15
|
|
Florentina Mușat 28 iun 2016 la 18:33
|
Continuarea unui film bun, cu succes enorm în box-office, ne-a dezamăgit în aproape 90% din [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 12 iun 2016 la 16:42
|
Filmele de acest gen sunt făcute în primul rând pentru noi, da? Nicidecum pentru armata de [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 09 iun 2016 la 22:14
|
M-am așezat cuminte, puțin gârbovită, dar foarte puțin, insesizabil chiar, pe fotoliul din [ citeste mai departe ]
|
Cristina Corpaci 03 iun 2016 la 22:59
|
As incepe prin a defini diamantul: un mineral, dar si o piatra pretioasa in mai multe culori si [ citeste mai departe ]
|
Florentina Mușat 07 mai 2016 la 22:43
|
Ca să nu mai bage lumea-n sperieți, Mamița (Guvernul), Ma’ mare (Iron Man) și Tanti Mița [ citeste mai departe ]
Ce fac prietenii tăi pe Pandoras
-
Cristina Corpaci 853 citiri
-
Dora Constantinovici 475 citiri
-
Florentina Mușat 382 citiri
-
Pandora 343 citiri
-
Doria Niculescu 104 citiri
-
Ruxandra Predescu 60 citiri
-
Ana Barton 56 citiri
-
Marius Pancu 49 citiri
-
MirelaRetegan 37 citiri
-
Laura Laurentiu 33 citiri
-
Cristina Corpaci
o postare
-
Cristina Corpaci 853 citiri
-
Dora Constantinovici 475 citiri
-
Florentina Mușat 382 citiri
-
Pandora 343 citiri
-
Doria Niculescu 104 citiri
-
Ruxandra Predescu 60 citiri
-
Ana Barton 56 citiri
-
Marius Pancu 49 citiri
-
MirelaRetegan 37 citiri
-
Laura Laurentiu 33 citiri
-
Cristina Corpaci
o postare
2013
alegeri
alex mazilu
articol
Artă
bani
barbati
blog
București
campanie
carte
carti
Chisinau
cinema
copii
copil
copilarie
critica
dragoste
educatie
familie
Fashion
femei
femeie
fericire
film
filme
fotografie
Franta
frumusete
imaginaţie
inspirat
instantanee
interviu
iubire
Job
lansare
libertate
literatura
mare
Mirela Retegan
moarte
Moldova
munca
muzică
oameni
o fraza
online
o poza
parinti
parlament
pasiune
Paste
Pdl
plagiat
politică
post
poveste
poze
psd
publicitate
razboi
reclama
revista
România
sanatate
scandal
soare
spectacol
spot
suflet
timp
top
TV
umor
vara
Very Happy
Victor Ponta
violenta
© 2010 – 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
) reușesc să creeze o lume mirifică, cu replici ascuțite, inteligente și să ne înlănțuie într-o poveste emoționantă. Foarte mulți dintre copiii care vor viziona filmul se vor regăsi în scenele și secvențele anume decupate parcă din viața lor de familie. Mulți vor vedea textual care este valoarea adevărată a unei prietenii și cum poți identifica și cultiva o prietenie sinceră, un om pe care să te bazezi. În mod paradoxal, pierderea și rătăcirea lui Dory poate fi a fiecăruia dintre noi, pentru că, deși suntem mai conectați între noi ca niciodată în istoria umanității, în realitate suntem mai înstrăinați, pustiiți și goi pe dinăuntru. Lumea în care trăim nu mai e sigură… dar există speranță, atâta timp cât îi avem pe cei pe care-i iubim aproape, când ne topim în îmbrățișarea lor și când vom căuta cu umor prin tenebrele propiilor rătăciri. Și dacă cineva se mai întreabă unde găsești răspunsurile la întrebările care te macină, să caute adânc în cuvintele pe care le auzeai în copilărie de la mama și tata. Așa cum a făcut și Dory, care în ciuda problemelor de memorie cu care se confruntă, apelează mereu la matricea originară pe care și-a clădit întreaga existență: sfaturile pe care le-a primit de la părinți. Întregul film transmite pe toate planurile o simbioză perfectă între lumea ideală și legile primordiale ale naturii: într-o familie sunt doi părinți, temelia educației se toarnă în copilărie, prietenii te ajută se te cunoști și sunt lângă tine când drumul vieții nu-ți e atât de lin, sinceritatea e o virtute. Par banalități și platitudini. Dar dacă este așa, de ce la finalul filmului te simți, orice vârstă ai avea, plin de optimism, încărcat până la refuz cu gânduri pozitive, ușor ca o aripă de fluture și pregătit să te așezi corect pe drumul vieții de la care mai deviezi din când în când??
