Masterminds/Hoți de geniu

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

09 Oct 2016 la 11:13

156 comentarii 680 vizualizari.

Acesta e genul de film care s-a concretizat când Mercur era retrograd, iar Marte în casa a VII-a aceea a dezastrului, a adus ghinionul și IRS-ul, varianta americană a ANAF-ului, pe capul producătorilor, care, evident, a bulversat întreaga casă de producție. Ideea filmului e bună, a avut o sursă de inspirație credibilă, o pseudo-tragedie financiar-bancară din care regizorul Jared Hess a făcut o comedie de gaguri patentate de americani la care râd în special americanii.
Așadar, avem un film inspirat după un fapt real, și nu orice bagatelă, ci unul dintre cele mai mari jafuri din istoria Statelor Unite, când un banal șofer cu o viață monotonă, îndrăgostit de o colegă de muncă, umple camionul cu bani și fuge. Realitatea din spatele jafului nu e departe de scenariu de film. Cu excepția comicăriilor, acțiunea respectă întocmai pașii pe care i-a făcut David Scott Ghantt, care, suntem informați, a fost un adevărat adviser pe toată durata filmărilor. Suma pe care a sustras-o de la Banca Loomis Fargo din Carolina de Nord în 1997 este de 17,3 milioane de dolari, astazi valoarea ei fiind aproape dublă. Sigur că bietul Ghantt n-a fost decât un pion amărât, naiv și credul, iar actorul care-l întruchipează este tipul din Marea Mahmureală 1 și 2, de aceea s-ar putea să există niscaiva mușterii pentru genul acesta de comedie și gaguri. Spuneam de ghinionul teribil care s-a abătut asupra filmului: ei bine, casa de film și agenția care a produs această peliculă a dat faliment și a fost pusă sub control fiscal, datoriile ridicându-se la 1 miliard de dolari. Filmele care nu s-au bucurat de-o promovare ca la carte peste ocean sunt The Bronze, Masterminds și Autobahn cu Felicity Jones, Anthony Hopkins și Ben Kingsley.
Revenind la Hoți de geniu, as vrea sa clarific faptul că cei patru pe care îi vedeți în afiș fură bancnote, multe bancnote, nicidecum o minte briliantă și sclipitoare, așa cu m-a dus pe mine capul când am văzut traducerea. E interesant totuși, de văzut cum arăta lumea ante-11.09.2001. Cum călătoreai cu avionul, e aproape incredibil cât de facilă era trecerea prin porțile de îmbarcare din aeroport. Apoi, e fascinant să vezi cât de multe și costisitoare lucruri îți luai cu câteva milioane de dolari în 1997. Cât de avizi erau americanii să se exprime prin vestimentație, tunsori și artificii stilistice. Cât de pestriță și relaxată era lumea până la nefasta zi de 11.09, probabil că și acum am numi-o pestriță, dar relaxată, în niciun caz!

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 09 Oct 2016 la 11:13

in Arte & Popcult.
Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.
Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia