Ghiță, te-așteaptă Vântu la portiță…

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

02 apr 2011 la 14:34

Băi, puștiule, știi care e treaba… tu ești băiat deștept, bazat, uite, apari și-n Forbes și-n Capital, ai făcut contracte babane cu statul român, ohoo, ce văd eu aici, peste 55 de milioane de euro? Aaaa, păi tu știi să te descurci măi băiete, măi… ia uite, toate dosarele tale de la Parchet au primit Neînceperea Urmăririi Penale. Gata! Ești de-al meu. Hai să intrăm la hammam și-ți povestesc acolo o combinație tare unde vom avea amândoi de câștigat. Mai ales tu… A, nu te supăra, dar așa sunteți voi tinerii din generația asta, dornici de afirmare, de putere, ia uite-te și la Victor, mort după imagine, nu alta… he, he, he, câți ani aveai tu când ai făcut șmecheria aia cu Calotă? 23 de ani? Măi, Seby, dar tu ești precoce, măi băiatule… Uite, de-aia îmi place de tine! Ce sunt părinții tăi? A, păi vino să stai aici în locul meu, e apa mai caldă. Stai să-ți mai chem un maseor. Așaaa, și zii, ăia ți-au dat banii și sistemele tale n-au funcționat? Ha, ha, ha… nu mă face să râd că mă înjunghie piciorul. Zii repede care a fost prima ta mașină? Ooo, Sebastian dar tu chiar mă surprinzi… BMW în clasa a XI-a? Ești bun, măi băiatule, ești bun și gata. Ești atât de bun încât n-am reușit să te găsesc cu totul într-o tabără politică? Cum? Ei, bravo! Uite îmi place cum gândești, adică îți dau dreptate, strecoară-te peste tot, lipește-te de cei care contează. Hai să-ți spun un secret. Uite, mie îmi place la nebunie cuvântul mogul. Îmi dă așa, cum să-ți spun, greutate, mă simt viril, înțelegi. Uite ce frumos sună: Murdoch, Sam Zell, Turner, Summer Redstone, Vântu. Am și eu slăbiciunile mele, ce vrei…. Doar că nenorocitul ăsta bețiv și chior mă hărțuiește cu dosare, chestii, mă-nțelegi, și vreau să stau o perioadă pe linie moartă ca să i-o coc mai bine când revin. Uite dragă Sebastian de ce te-am chemat… ia un prosop și șterge-te și hai să intrăm în tepidarium… Deci, uite cum stă treaba: ia tu fotoliul de manager la Realitatea Media, joacă-te puțin și în domeniul ăsta, mai lasă calculatoarele că-ți strică ochii, și hai să facem să fie bine pentru amândoi. Cum adică ce vreau de la tine la modul concret? Bani, măi băiatule, pardon, Sebastian, am vrut să zic. Bani vreau. Dacă ești de acord să vâslim amândoi în aceeași barcă trebuie să-i anunți pe-ăștia că vei băga 75 de milioane de euro în următorii cinci ani și să-mi lași oamenii în pace că fiecare e pus acolo cu un schepsis. I-ai văzut pe-aia doi de la emisiunea Ora de foc? Cum nu, mă Ghi… măi Seby, ăia care stau lemn-tănase și nu lasă pe nimeni să argumenteze? Ăia mă, cu fețe de dresori!!! Da, ăia, triști așa, deprimați…Ei bine, să-i lași acolo, că fac bine ce fac. A, și am o rugăminte. Măi Sebastiane, să nu nu-l văd pe chior în fața ochilor la televiziunea mea, pardon a ta, adică a noastră, că fac cangrenă, auzi?! Hai să ne pună ăștia pietre vulcanice încălzite pe spate și-ți mai spun acolo cum stă treaba…

Presimt c-o să ne-nțelegm noi doi…auzi, mașină în clasa a XI-a… pe vremurile alea…

Pe scurt, ce-ai tu de făcut: lași totul așa cum e, nu schimbi nimic. Îți promovezi vinul, softurile, prieteniile, cumetriile… treaba ta. Hai c-am încredere c-o facem treabă bună… totul e să mă asculți. Dacă-ți recuperezi banii? Ce dracu mă Sebastiane, uiți cu cine vorbești?

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 02 apr 2011 la 14:34

in Life.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. ’Eu nu beau cafea ! Ah, nu e vorba despre nicio cafea? E doar un cod…’ Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia