Perla Europei?

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

30 mar 2011 la 11:07

Fiecare își stabilește propriile priorități în viață. Eu de pildă, am următoarea regulă: ce să cauți Florico la Paris dacă n-ai fost să vezi Sighetul Marmației? Această mentalitate pe care mi-o asum, a lipit o ciudată etichetă pe fruntea familiei mele, și pe care, curios, nu încerc sub nicio formă s-o dezlipesc. Așadar, suntem o familie demodată, refuzăm să ne lărgim orizontul, am putea trece drept țăranoi, necizelați, cu o mentalitate greșită asupra vieții. În ochii unora suntem boșorogi, depășiți, cu apucături de pensionari obosiți.

Și toate astea pentru că n-am fost la Paris, n-am văzut Roma, Madridul nici atât, despre Barcelona, Lisabona sau Milano nici nu are rost să mai pomenesc. Toate aceste locuri, splendide, sunt convinsă, se află pe ultima pagină a cărții mele de călătorii. Aproape de cotor.

Fiecare ieșire din țară a fost legată strict de vreun eveniment important în viața de familie.

Am preferat să-mi cunosc potecile, să mă scald în toate apele pământului meu, să descopăr gustul românesc al ciorbei de fasole cu ciolan afumat, lângă feliuțele de ceapă roșie și să mănânc păstrăv prins de mine, stropit cu mujdei și așezat pe un pat de mămăliguță. Nu știu unde se face shopping de calitate în Europa dar cu bucurie vă pot trimite în locuri minunate din țară, de unde o să mă pomeniți. Totuși până la pomenire, ce-ar fi să mă stropesc cu puțină apă rece pe față ca să-mi treacă cheful de a născoci metafore inutile pentru o impresie aristică și mai inutilă? Cunoaștem cu toții clișeul: avem o țară frumoasă, cu forme de relief variate, peisaje splendide, băi termale, avem ieșire la mare, deltă, cascade… Totuși, haideți să ne liniștim puțin. Sigur că avem toate astea, mulțumim natură că le-ai creat!, dar mai avem un element periculos, capabil să doboare într-o săptămână arbori seculari, clădiri monumentale, rezervații naturale, ruine geto-dacice, să înfunde țevile cu apă termală, să golească marea de sturioni, să vândă la târg unelte din Epoca Fierului sau să prindă pelicanii din stuful deltei și să-i frigă. Este Noul Român.

Noul Român este cel ce urinează în peșteri și-n băile termale, scrie pe pereții grotelor catrene deșucheate, își prezintă iubirea pe statui, anul nașterii și numărul de telefon al dușmanului. Îl găsim în păduri protejate ventilând cu nesaț grătarul pe care sfârâie ceafa, sau împușcând fazani și iepuri pe șest. Noul Român a transformat Pădurea Băneasa într-o groapă de gunoi menajer și a făcut din Sinaia o localitate înghesuită, unde nu mai poți respira. Noul Român e primarul din zonele cu imens potențial turistic, ceea ce pentru el este egal cu zero. Fiind principalul ordonator de credite, își stabilește, în cei patru ani de mandat, prioritățile care-l interesează și pentru care a depus atâta efort ca să fie ales: vânzări de terenuri, treceri suspecte din extravilan în intravilan, concesionări, licitații, chiriile mici însoțite de șpaga mare pentru spațiile primăriei. Pentru cei care au avut norocul să aibă în subordine ștranduri termale, hoteluri, spații turistice, se poate spune că s-au aranjat pe viață. În cârdășie cu Consiliile Județene, le-au pasat unor neaveniți care au făcut din băile Daco-romane de la Geoagiu să arate infect, din stațiunea Borsec – o ruină, din Sărata Monteoru – o afacere de familie, din Băile Boboci – o zonă inexistentă, din stațiunea Strunga – o localitate uitată și părăsită. Noul Român a lucrat inițial la Ministerul Turismului unde a vândut prin negociere directă stațiuni care funcționau de sute de ani cum sunt Băile Herculane, sau care aveau notorietate europeană pentru efectele curative cum sunt Băile Tușnad. În salina Praid, Noul Român și-a deschis restaurant unde se frig cârnați, mici și fripturi suculente într-un miros îmbietor care se perindă prin toate colțurile pereților de sare neavând pe unde să iasă…

Noul Român a găsit o strategie anti-durere de cap în chestiunea turismului: retragerea totală a statului din participaţii la obiectivele staţiunilor. După principiul nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase, Noul Român ridică acum din umeri când e luat la rost pentru imaginea turistică a țării: păi, am privatizat, nu suntem noi responsabili. Pe Noul Român îl doare fix în cot că o treime din apele termale ale Europei se află pe teritoriul României. Străinii, săraci la capitolul ape sulfuroase, dar inventivi și deștepți când vine vorba de turism, au găsit imediat cum să-și trateze oaspeții, oferindu-le în loc de mofete, băi în lapte și miere, în ceaiuri, uleiuri esențiale, vin, ședințe de masaj cu șerpi, împachetări în aur, tratamente cu excremente de păsări, măști cu caviar…

Imaginile de mai jos sunt făcute în acest week-end în stațiunea unde venea la tratament, Împărăteasa Sissi a Austriei, preferând-o înaintea stațiunilor Baden Baden sau Karlovy Vary.

Băile Herculane:

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Etichete: Paris

Post publicat in data 30 mar 2011 la 11:07

in Arte & Popcult, Life, Politică & Societate.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Citeste si:

Edith Piaf: Pentru dragoste plătești cu lacrimi amare

Ce-am avut şi ce-am pierdut

Cine are cu adevărat nevoie de ACTA?

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia