Pentru mine adevărații câștigători, la care mă uit deseori cu jind, sunt cei care continuă să meargă drept deși viața i-a lovit cu biciul în cele mai sensibile locuri iar ei refuză să se izoleze. Sunt cei care nu dau niciodată vina pe răutatea oamenilor, trec senini pe lângă cele mai crunte dezamăgiri
și-și fac din fiecare durere o lecție pe care o memorează pentru ca mai apoi s-o recunoască ușor în matricea întâmplărilor și faptelor de viață. Îi admir pe cei care nu se lasă devastați de dureri sentimentale, cei care nu scrijelesc până la sânge rana autoflagelându-și la nesfârșit sufletul, îi iubesc pe cei care știu atât de frumos să-și spele podeaua vieții, curățind fiecare cotlon, ștergând praful în fiecare unghi pentru ca mai apoi să deschidă larg ferestrele și să lase lumina să pătrundă prin toți porii. Îi ador pe cei care nu se lasă doborâți de depresii, care știu să jongleze frumos cu săgețile aruncate din public, care sting senin cuvintele înfierbântate de ură ale semenilor, care știu să se așeze cuminți la locul lor într-un univers firesc și frumos organizat. Sunt cei care nu-și îngroapă dezamăgirea sub preș acolo unde ascund tot gunoiul pentru ca niciodată să nu mai pomenească de ea.
Ce frumos știu ei să-și disece propriile greșeli, cu cât curaj reușesc să-și admită slăbiciunea, naivitatea, rătăcirea… Sunt cei care atunci când iubesc, iubesc pe viață… și nu le e frică să recunoască că iubesc de-o veșnicie același om. Sunt cei care au descoperit adevăratul rost al dragostei. Ei nu se însingurează și nu discută la nesfârșit despre degradarea umană.
I-ați văzut vreodată pe cei care știu să lupte cu soarta? Ați văzut cum se încăpățânează să-și păstreze încrederea, să nu abdice de la propriile legi, ați văzut ce arsenal scot la lumină? Eu am învățat să-i recunosc dintr-o suflare: le simt privirea curată pe stradă, în metrou, nu comentează când sunt provocați, nu se ceartă, nu știu ce-i zeflemeaua, isteria, bășcălia crudă, zâmbetul malițios, sictirul.
Îi simți lângă tine atunci când ție ți-e greu și-ai nevoie de un umăr sau de-o ureche care să-ți asculte obsesiile și falsele probleme. Caut cu frenezie oamenii aceștia și nu sunt puțini, știu sigur, sunt foarte mulți, numai că nu se văd și nu se aud de gălăgia celorlalți. Ambiția lor nu e să fie auziți sau să joace în prima ligă ci să-și păstreze universul curat, nealterat, neparazitat. Știu că ești și tu acolo, te simt…
Te-am văzut cum te uiți la nori, cum cauți forme, cum te umpli de nemărginire când mijești ochii și privești în zare. Cum te fascinează fiecare fereastră sperând ca dincolo de ea să fie un tablou, cum te încarci cu imaginii vii din natură, cum îți apleci ochii cu tristețe când te simți la kilometri distanță de ceilalți, când te chinui să-ți ascunzi sentimentul de dont belong fără ca nimeni să ghicească ce-i cu tine… Știu că-ți place tot ce e adevărat, firesc, neșlefuit. Că te ascunzi adânc în tine când nu ai în ce să te regăsești. Că stai și-ți analizezi viața până-n cele mai mici detalii, fără să te judeci, fără regrete, furie sau nemulțumire. Ești acolo…știu.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. ’Eu nu beau cafea ! Ah, nu e vorba despre nicio cafea? E doar un cod…’ Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  Filmul anului 2012 – ATLASUL NORILOR
• 
  Cartea despre care vorbește toată lumea
• 
  Să NU îndrăzniţi să uitaţi!
• 
  La American Pie se râde
• 
  Vocația ratării
• 
  Dacă mă rătăcesc, te iau ca reper
• 
  Și se spune că lungimea nu contează….
• 
  Cea mai ciudată dintre ciudate…la zi de sărbătoare
• 
  Fucking team-building
• 
  Tu în ce parte a baricadei te afli?

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate

România este o ţară a frumuseţii eterne (…), unde viaţa se scurge ca acum câteva sute de ani. Astfel începe în National Geographic Traveler “povestea” despre ţara asta a noastră, de care suntem legaţi prin mii de fire de dragoste şi ură. Nu obişnuiesc să-mi cumpăr ghidurile NG şi am renunţat la a mai citi revista NG în urmă cu patru ani, deşi până atunci eram un fan al ei (motivele renunţării nu vi le împărtăşesc; sunt complicate şi, văzute cu mintea de acum, stupide).

Azi-dimineaţă însă m-am dus să-mi iau Traveler-ul cu pricina, provocată fiind de o discuţie pe care am avut-o seara trecută cu o prietenă de-a mea. Ea răsfoise ghidul şi era extrem de amuzată de modul în care experţii NG surprinseseră, pe alocuri, esenţa acestei ţări şi a locuitorilor ei. L-am luat, l-am citit (nu chiar din scoarţă în scoarţă, dar cu multă atenţie) şi am ajuns la următoarea concluzie: surprinzător, suntem mai buni decât credeam! Serios.

Adică, dacă nu aş fi locuit o zi în ţara asta şi aş fi citit ghidul, aş fi spus: “Uite o super ţară! Are de toate: mister, legendă, arhaism, un amalgam de culturi, naţii, obiceiuri, plus o natură generoasă!”. Evident, când l-am buchisit am pornit de la presumpţia că tipa care a scris ghidul, Caroline Juler, deşi este descrisă drept o îndrăgostită de România, a putut privi totul printr-o lentilă obiectivă şi nu s-a lăsat dusă de val.

De altfel, în afara unei explicaţii foto în care spune că statuia lui Avram Iancu “înfrumuseţează” piaţa din faţa Catedralei  Ortodoxe din Cluj (deşi eu o văd hidoasă), nu am găsit prea multe alte chestii de neacceptat sau care să îmi sară în ochi drept trase de păr. Am găsit însă lucruri despre care nu ştiam.

Dar să vă arăt pe scurt cum ne văd oamenii de la National Geographic (asta în ideea că voi nu v-aţi grăbit să vă luaţi ghidul).

Românii:

– Harnici, emotivi şi impertinenţi, profund religioşi, manifestă respect faţă de orice formă de putere.

– Incredibili de rezistenţi, adepţi ai transformării adversităţii în avantaj.

– Le place mâncarea şi adoră să o împartă cu oaspeţii. Pentru ei este important să fie o “gazdă desăvârşită”.

– Odată cu împuşcarea lui Ceauşescu, o parodie de succes, românii au sperat că vor găsi, în sfârşit, fericirea, dar, cel puţin pe moment, poporul îşi caută încă drumul.

– Confruntaţi cu o istorie teribilă, românii au rezistat în diferite moduri: o credinţă puternică, rezistenţă (revolte frecvente), supunere (plecându-şi capetele pentru a nu fi retezate) şi fugă (în munţi).

– Au o atitudine lejeră, mediteraneeană, şi obişnuiesc să spună că muzica şi râsul sunt leacul oricărei boli.  (chestia asta cu muzica şi râsul nu o ştiam; eu credeam că mărul e leacul magic)

– Repetă adesea replica “Ce să facem?”, însoţind-o cu un oftat adânc şi un zâmbet ironic. (amuzant, de-abia acum am realizat că aşa e)

– Nu împărtăşesc perspectiva pesimistă a prietenilor lor occidentali. (eu credeam că suntem, totuşi, mai prăpăstioşi ca ei)

– În mintea lor persistă încă imaginea satului ideal, ca şi în imaginaţia orăşenilor din străinătate care tânjesc după întoarcerea la pământ.

– Sunt mândri de descendenţa lor creştină şi afirmă că s-au născut “creştini”. Numărul celor care merg la biserică în România este remarcabil.

– Continuă să creadă într-o serie de fiinţe supranaturale – zâne, vrăjitoare, spirite, vampiri. (mă cam îndoiesc, da’ mai ştii…)

– Sunt în general imperturbabili în ceea ce priveşte concepţia greşită despre Dracula, născută din romanul lui Bram Stoker.

România:

– Are cele mai frumoase peisaje din Europa Centrală şi de Sud-Est.

– Are aproximativ 300 de oraşe, aflate la nu mai mult de 64 de km unul de altul – lucrul ce datează din epoca feudală, când caii şi căruţele nu puteau străbate distanţe mai mari de la răsărit la apus. (habar nu aveam de chestia asta cu 64 de km)

– În unele părţi ale ţării, stilul de viaţă medieval a supravieţuit până acum.

– Revoluţia industrială în Ro s-a bazat mai degrabă pe tehnologia lemnului, decât pe cea a fierului sau a oţelului.

– Indicatoarele rutiere în cea mai mare parte a zonelor rurale din Ro sunt deseori inexistente.

– A semnat convenţia de protejare a animalelor rare, dar permite în mod ipocrit vânarea urşilor.

Bucureşti:

– Chiar dacă derutantă şi uneori exasperantă, capitala României nu este niciodată plictisitoare.

– Cerul Bucureştiului este brăzdat de o junglă de cabluri care atârnă ciorchine de fiecare stâlp.

– Era destinat să devină un oraş-grădină, zona dintre Piaţa Victoriei şi Piaţa Presei Livere fiind proiectată după un tipar englezesc.

– Preţurile din hotelurile din Bucureşti sunt şocant de mari având în vedere condiţiile oferite.

Diverse:

– Priveliştea strălucitoare a Dunării într-o zi frumoasă poate înviora şi cel mai trist suflet.

– Centrul Clujului e suficient de mic pentru a fi parcurs într-o oră. (aici Caroline Juler a fost generoasă; îl poţi face în 30 de minute)

– La sfârşitul secolului XIX, familiile de mineri din Bucium Poieni (M-ţii Apuseni) deveniseră atât de bogate încât îşi decorau hainele cu fir de aur.

– Târgu Mureş a fost centrul disidenţei artistice în timpul comunismului. (aşa a fost?)

– Cea mai cunoscută muzică tradiţională din Ro este cea creată de ţigani  (…), la Clejani, un sat situat la sud de Bucureşti, funcţionând de sute de ani o academie de muzică neoficială.

– Murfatlarul este apreciat în Ro cum este Guinessul în Irlanda.

Ponturi:

– Când vii în Ro, poţi să-ţi aduci o mască pentru ochi, pentru că, în mod ciudat, multe hoteluri şi pensiuni nu au draperii, astfel că adesea te vei trezi cu soarele în faţă.

– Dacă vizitezi o casă particulară, este indicat să duci un mic dar, precum flori, ciocolată sau vin.

– Oferă-te întotdeauna să te descalţi când intri într-o locuinţă particulară.

– Aproape orice hotel oferă televizor în cameră cu cablu sau legătură la satelit, la care poţi urmări adesea câteva posturi în limba engleză şi, lucru surprinzător, acestea nu sunt întotdeauna CNN sau BBC World.

– Calitatea toaletelor este în creştere, dar în general nu se compară cu standardele occidentale.

– Aproape oricare oraş din Ro, mare sau mic, are cel puţin o pizzerie decentă.

– Vegetarienii au o viaţă grea în restaurantele din Ro.

– În materie de cumpărături, mallurile şi supermarketurile nu par să ofere prea multe. Contrar bunului simţ, preţurile din Ro sunt mai mari decât cele cu care eşti obişnuit.

– Staţiunile populare ca Mamaia aduc mai degrabă cu nişte enclave de hoteluri înalte decât cu un refugiu imaculat.

Cam asta ar fi ce mi-a sărit mie în ochi. Nu am modificat nimic în text, le-am scris cum erau în ghid. Sunt curioasă dacă, în ochii voştri, România şi românii seamănă cu ce a văzut NG sau e mai mult/mai puţin de atât.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Etichete: ghid, national geographic

Ecologizare? Pas!

Italia, tara unde aurul creste in copaci

Satul romanesc naste oameni schiloditi emotional

Prietenii îi spun licurici

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  Sfântul pe care nu vom înceta să-l căutăm
• 
  Cinci gări frumoase
• 
  Mă enervează…
• 
  Generaţia necitită
• 
  Roşia cea de toate zilele
• 
  O sută de viori ungureşti au cântat Ciocârlia la Cluj…
• 
  Bolile care strică farmecul poveştilor
• 
  Despre aroganţa ortodoxă şi nedreptate
• 
  Popor, pierdut compasiune. O declar nulă.
• 
  Familia cu făină în vene

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  source
  la S-a născut românul forumist?
• 
  Michaelpaype
  la Mai bine caine in Italia, decat roman in Romania
• 
  te cunosc de undeva online
  la Secretul barbatilor
• 
  ITAMAS
  la Amy: Singurătatea, timp de 10 ani, m-a transformat
• 
  Michaelemosy
  la Scrisoare de la o mamă bună către o mamă vitregă
• 
  bvlgari serpenti watch women faux
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari snake watch diamond price
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari jewelry yellow cheap
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  Marvin
  la România văzută de National Geographic
• 
  痩せるエステ
  la Alatură-te proiectului

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate

România este o ţară a frumuseţii eterne (…), unde viaţa se scurge ca acum câteva sute de ani. Astfel începe în National Geographic Traveler “povestea” despre ţara asta a noastră, de care suntem legaţi prin mii de fire de dragoste şi ură. Nu obişnuiesc să-mi cumpăr ghidurile NG şi am renunţat la a mai citi revista NG în urmă cu patru ani, deşi până atunci eram un fan al ei (motivele renunţării nu vi le împărtăşesc; sunt complicate şi, văzute cu mintea de acum, stupide).

Azi-dimineaţă însă m-am dus să-mi iau Traveler-ul cu pricina, provocată fiind de o discuţie pe care am avut-o seara trecută cu o prietenă de-a mea. Ea răsfoise ghidul şi era extrem de amuzată de modul în care experţii NG surprinseseră, pe alocuri, esenţa acestei ţări şi a locuitorilor ei. L-am luat, l-am citit (nu chiar din scoarţă în scoarţă, dar cu multă atenţie) şi am ajuns la următoarea concluzie: surprinzător, suntem mai buni decât credeam! Serios.

Adică, dacă nu aş fi locuit o zi în ţara asta şi aş fi citit ghidul, aş fi spus: “Uite o super ţară! Are de toate: mister, legendă, arhaism, un amalgam de culturi, naţii, obiceiuri, plus o natură generoasă!”. Evident, când l-am buchisit am pornit de la presumpţia că tipa care a scris ghidul, Caroline Juler, deşi este descrisă drept o îndrăgostită de România, a putut privi totul printr-o lentilă obiectivă şi nu s-a lăsat dusă de val.

De altfel, în afara unei explicaţii foto în care spune că statuia lui Avram Iancu “înfrumuseţează” piaţa din faţa Catedralei  Ortodoxe din Cluj (deşi eu o văd hidoasă), nu am găsit prea multe alte chestii de neacceptat sau care să îmi sară în ochi drept trase de păr. Am găsit însă lucruri despre care nu ştiam.

Dar să vă arăt pe scurt cum ne văd oamenii de la National Geographic (asta în ideea că voi nu v-aţi grăbit să vă luaţi ghidul).

Românii:

– Harnici, emotivi şi impertinenţi, profund religioşi, manifestă respect faţă de orice formă de putere.

– Incredibili de rezistenţi, adepţi ai transformării adversităţii în avantaj.

– Le place mâncarea şi adoră să o împartă cu oaspeţii. Pentru ei este important să fie o “gazdă desăvârşită”.

– Odată cu împuşcarea lui Ceauşescu, o parodie de succes, românii au sperat că vor găsi, în sfârşit, fericirea, dar, cel puţin pe moment, poporul îşi caută încă drumul.

– Confruntaţi cu o istorie teribilă, românii au rezistat în diferite moduri: o credinţă puternică, rezistenţă (revolte frecvente), supunere (plecându-şi capetele pentru a nu fi retezate) şi fugă (în munţi).

– Au o atitudine lejeră, mediteraneeană, şi obişnuiesc să spună că muzica şi râsul sunt leacul oricărei boli.  (chestia asta cu muzica şi râsul nu o ştiam; eu credeam că mărul e leacul magic)

– Repetă adesea replica “Ce să facem?”, însoţind-o cu un oftat adânc şi un zâmbet ironic. (amuzant, de-abia acum am realizat că aşa e)

– Nu împărtăşesc perspectiva pesimistă a prietenilor lor occidentali. (eu credeam că suntem, totuşi, mai prăpăstioşi ca ei)

– În mintea lor persistă încă imaginea satului ideal, ca şi în imaginaţia orăşenilor din străinătate care tânjesc după întoarcerea la pământ.

– Sunt mândri de descendenţa lor creştină şi afirmă că s-au născut “creştini”. Numărul celor care merg la biserică în România este remarcabil.

– Continuă să creadă într-o serie de fiinţe supranaturale – zâne, vrăjitoare, spirite, vampiri. (mă cam îndoiesc, da’ mai ştii…)

– Sunt în general imperturbabili în ceea ce priveşte concepţia greşită despre Dracula, născută din romanul lui Bram Stoker.

România:

– Are cele mai frumoase peisaje din Europa Centrală şi de Sud-Est.

– Are aproximativ 300 de oraşe, aflate la nu mai mult de 64 de km unul de altul – lucrul ce datează din epoca feudală, când caii şi căruţele nu puteau străbate distanţe mai mari de la răsărit la apus. (habar nu aveam de chestia asta cu 64 de km)

– În unele părţi ale ţării, stilul de viaţă medieval a supravieţuit până acum.

– Revoluţia industrială în Ro s-a bazat mai degrabă pe tehnologia lemnului, decât pe cea a fierului sau a oţelului.

– Indicatoarele rutiere în cea mai mare parte a zonelor rurale din Ro sunt deseori inexistente.

– A semnat convenţia de protejare a animalelor rare, dar permite în mod ipocrit vânarea urşilor.

Bucureşti:

– Chiar dacă derutantă şi uneori exasperantă, capitala României nu este niciodată plictisitoare.

– Cerul Bucureştiului este brăzdat de o junglă de cabluri care atârnă ciorchine de fiecare stâlp.

– Era destinat să devină un oraş-grădină, zona dintre Piaţa Victoriei şi Piaţa Presei Livere fiind proiectată după un tipar englezesc.

– Preţurile din hotelurile din Bucureşti sunt şocant de mari având în vedere condiţiile oferite.

Diverse:

– Priveliştea strălucitoare a Dunării într-o zi frumoasă poate înviora şi cel mai trist suflet.

– Centrul Clujului e suficient de mic pentru a fi parcurs într-o oră. (aici Caroline Juler a fost generoasă; îl poţi face în 30 de minute)

– La sfârşitul secolului XIX, familiile de mineri din Bucium Poieni (M-ţii Apuseni) deveniseră atât de bogate încât îşi decorau hainele cu fir de aur.

– Târgu Mureş a fost centrul disidenţei artistice în timpul comunismului. (aşa a fost?)

– Cea mai cunoscută muzică tradiţională din Ro este cea creată de ţigani  (…), la Clejani, un sat situat la sud de Bucureşti, funcţionând de sute de ani o academie de muzică neoficială.

– Murfatlarul este apreciat în Ro cum este Guinessul în Irlanda.

Ponturi:

– Când vii în Ro, poţi să-ţi aduci o mască pentru ochi, pentru că, în mod ciudat, multe hoteluri şi pensiuni nu au draperii, astfel că adesea te vei trezi cu soarele în faţă.

– Dacă vizitezi o casă particulară, este indicat să duci un mic dar, precum flori, ciocolată sau vin.

– Oferă-te întotdeauna să te descalţi când intri într-o locuinţă particulară.

– Aproape orice hotel oferă televizor în cameră cu cablu sau legătură la satelit, la care poţi urmări adesea câteva posturi în limba engleză şi, lucru surprinzător, acestea nu sunt întotdeauna CNN sau BBC World.

– Calitatea toaletelor este în creştere, dar în general nu se compară cu standardele occidentale.

– Aproape oricare oraş din Ro, mare sau mic, are cel puţin o pizzerie decentă.

– Vegetarienii au o viaţă grea în restaurantele din Ro.

– În materie de cumpărături, mallurile şi supermarketurile nu par să ofere prea multe. Contrar bunului simţ, preţurile din Ro sunt mai mari decât cele cu care eşti obişnuit.

– Staţiunile populare ca Mamaia aduc mai degrabă cu nişte enclave de hoteluri înalte decât cu un refugiu imaculat.

Cam asta ar fi ce mi-a sărit mie în ochi. Nu am modificat nimic în text, le-am scris cum erau în ghid. Sunt curioasă dacă, în ochii voştri, România şi românii seamănă cu ce a văzut NG sau e mai mult/mai puţin de atât.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Etichete: ghid, national geographic

Ecologizare? Pas!

Italia, tara unde aurul creste in copaci

Satul romanesc naste oameni schiloditi emotional

Prietenii îi spun licurici

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  Sfântul pe care nu vom înceta să-l căutăm
• 
  Cinci gări frumoase
• 
  Mă enervează…
• 
  Generaţia necitită
• 
  Roşia cea de toate zilele
• 
  O sută de viori ungureşti au cântat Ciocârlia la Cluj…
• 
  Bolile care strică farmecul poveştilor
• 
  Despre aroganţa ortodoxă şi nedreptate
• 
  Popor, pierdut compasiune. O declar nulă.
• 
  Familia cu făină în vene

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  source
  la S-a născut românul forumist?
• 
  Michaelpaype
  la Mai bine caine in Italia, decat roman in Romania
• 
  te cunosc de undeva online
  la Secretul barbatilor
• 
  ITAMAS
  la Amy: Singurătatea, timp de 10 ani, m-a transformat
• 
  Michaelemosy
  la Scrisoare de la o mamă bună către o mamă vitregă
• 
  bvlgari serpenti watch women faux
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari snake watch diamond price
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari jewelry yellow cheap
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  Marvin
  la România văzută de National Geographic
• 
  痩せるエステ
  la Alatură-te proiectului

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate

Am citit azi rezultatele unui (nou) studiu despre relaţiile dintre sexe. Cică bărbaţii consideră că femeile ăăăă.. hm.. cumpătate sunt sexy şi inteligente, în timp ce doamnele consideră că domnii strânşi la pungă sunt neatrăgători.

Sincer, eu nu pricep de ce-şi mai pierd vremea cu studiile astea care “descoperă” treburi atât de evidente! Sigur că e jenant să ieşi cu un bărbat te invită în oraş dar care se chirceşte îngrozit când aude că te tentează o salată, o friptură ŞI desert, în timp ce el citeşte meniul de trei ori pentru a se asigura c-a ales cel mai ieftin fel de mâncare! E total neatrăgător, da, să vezi cum ţi se numără îmbucăturile şi valoarea fiecărei felii de roşie pe care o bagi în gură, şi e chiar penibil să vezi cum domnul “Îmi mănânc de sub unghii” lasă un bacşiş de trei procente ospătarului care a fost mai mult decât amabil, justificând cu “dă-i dracu’, oricum fură!”

Poate el să fie oricât de simpatic, draguţ sau mai ştiu eu cum: zgârcenia etalată în felul ăsta intră la categoria “moartea pasiunii”!

De partea cealaltă a baricadei, cuget că nici aruncatul cu banii nu are cum să fie foarte sexy sau promiţător. Dacă ea nu se poate abţine să cheltuie, lunar, banii de chirie pe prostii, probabil că nu se va schimba, iar contul sau, şi mai rău!, creditul comun, s- ar putea goli complet cât ai spune “iubi, dar erau reduceri la mall!”. Poţi s-o iubeşti oricât, dacă te  falimentează, mai devreme sau mai târziu o să ţi se ia!

E elementar, dragul meu Watson, cum ar spune un celebru detectiv britanic!

Hai, că nu e aşa de greu să te apuci să faci studii din astea, zau! Ai putea să şi inventezi. De exemplu: femeilor drăguţe le plac genţile verzi. Hai, mă contrazice careva? E un studiu!

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Etichete: studii, umor, zgarcenie

Cine spune primul “Te iubesc”?

Cele zece posibile vieţi ale mele

Managementul situatiilor de criza. La femei (sic)

M’am născut în Zodia Peştilor, una dualistă – motiv suficient pentru a justifica existenţa personală în dublu exemplar, nepatologic: comunicator şi cronicar în acelaşi timp.

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  Cine e mai dezordonat: el sau ea?
• 
  Poporul are partid!
• 
  “Nichita era beat”
• 
  E toamnă!
• 
  Invitaţie la teatrul de sub nori
• 
  Nunta banului, indecenţa anului
• 
  Şefi de coşmar
• 
  De ce îmi place Steve Jobs
• 
  Tu ce fel de prieteni ai?
• 
  “Eu ştiu mai bine”

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  source
  la S-a născut românul forumist?
• 
  Michaelpaype
  la Mai bine caine in Italia, decat roman in Romania
• 
  te cunosc de undeva online
  la Secretul barbatilor
• 
  ITAMAS
  la Amy: Singurătatea, timp de 10 ani, m-a transformat
• 
  Michaelemosy
  la Scrisoare de la o mamă bună către o mamă vitregă
• 
  bvlgari serpenti watch women faux
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari snake watch diamond price
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari jewelry yellow cheap
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  Marvin
  la România văzută de National Geographic
• 
  痩せるエステ
  la Alatură-te proiectului

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate