Category: Uncategorized

… și-apoi i-a zis că a realizat că nu era tocmai genul lui. Că are nevoie de timp și că trebuie să se regăsească. I-a cerut cheia de la apartament și s-a retras în baie în speranța că patul va fi gol după ce va ieși. Spera în taină să plece repede, fără lamentari, fără lacrimi și fără un milion de explicații. Și ce dacă și-au făcut planuri, asta face din adolescență cu toate iubitele lui. Pe toate le-a aiurit cu același scenariu, vreau să facem copii și să aibă ochii tăi, zâmbetul tău, gropițele tale, buclele tale. Se orienta după caz. N-a ieșit în minus după nicio relație terminată brusc întotdeauna de el după ce la orizont apăreau alte bucle cu alte gropițe. Apartamentul cu două camere l-a obținut în timpul relației cu fata unui consilier din primăria capitalei prin anii 90. Era perioada când primarul Lis dădea casele din patrimoniul primărie, sigur că norocul a fost de partea lui ca de fiecare dată. La mijloc erau discuții serioase de viață și căsătorie, el un băiat studios, fără restanțe la facultate, fără să piardă vreo ocazie să arate tuturor celor care contau că refuză categoric să meargă cu prietenii la distracție în Regie. Se ducea la o sală de forță cu abonamentul de student. Știa că va veni timpul când lucrul acesta va cântări greu. Se pregătea pentru asta intens și-n cel mai aprig secret. Și-a dat seama că dacă le iubește cu patos, dacă-și înfige degetele în carnea lor, dacă le privește intens în ochii în timp ce pătrunde în ele și dacă le apucă de părul de la ceafă când termină zgomotos și gâfând la unison va așeza cărămizi puternice la temelia relației. În pat era obraznic și fără nici cel mai mic simț al jenei. Universul feminin trebuia explorat și exploatat. Așa iubito… uită-te la mine, mă omori cu sunetele astea, hai, dă-ți drumul pentru mine.
Când a ieșit din baie s-a dus glonț să-și verifice buzunarul sacoului gri. Toată seara trecută s-a gândit la buzunarul ăla… Avea emoții când se gândea la conținutul lui, și categoric îi plăceau aventurile, îi plăcea reflexul pilomotor când pielea i se zbârlea iar părul lua poziția drepți din pricina adrenalinei. A aruncat un ochi prin cameră, era goală, a evaluat dintr-o privire pagubele: rimel pe pernă, scrum pe noptieră, semn că i-a tremurat mâna și n-a nimerit scrumiera din os primită de la fosta, adusă din Malaysia. Nu i-a luat sticla de vin vechi îmbuteliat în anul lui de naștere, cel mai recent cadou și a văzut că absolut intenționat și-a lăsat crema și parfumul plus un cardigan pufos vernil, semn că-și face un alt drum pentru ceartă și explicații. Și el dăruia și făcea cadouri minunate. Plătea întreaga consumație, cumpăra șampanie, avea așternuturi scumpe, îi plăcea să le surprindă, le făcea plinul la mașină și plătea în exclusivitate vacanțele. Știa că prostia, lăcomia și zgârcenia sunt trei păcate capitale în ochii lor. Știa că trebuie să fie generos nu doar în pat. Nu se mai bărbierea, își lăsase așa o pojghiță de puf cenușiu gen Paul Walker. Îi dădea un aer matur și rebel, un frumos nebun al marelui oraș. Și-a pipăit buzunarul sacoului gri…
… toată seara. Probabil că e inelul, știe că mâine facem doi ani de relație, și vrea să ne căsătorim. Am fost măgulită când la aniverarea de un an mi-a dat cheia apartamentului, dar căsătoria… e ceva big. What the fuck am i doing? Noroc că are prostul obicei de a pleca de lângă mine când îi sună telefonul și precipitat, iese din rstaurant, club, cameră, sala de cinema. Tocmai a ieșit pe balcon să vorbească. Ce mama dracu e în buzunar?
… două bilete și două vouchere cu numele ei și-al meu la hotel de cinci stele în Thailanda. Măi, măi ce obrăznicătură mică… Ce fel de masaj vrei tu explorăm noi doi acolo? Și s-a lăsat pradă efectului de piele de găină…
Fuck! Noua lui colegă de departament. O să tac, o să facem dragoste și-o să plec mâine dimineață. Am fost rănită de atâtea ori că nu mai simt nimic. Doar că am mai pierdut doi ani. Atât.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  De la Garcea la Godină
• 
  Un film fenomen: DR. STRANGE
• 
  Jack Reacher reloaded
• 
  Masterminds/Hoți de geniu
• 
  Laur, o carte pansament pentru suflet
• 
  Nine Lives – un film pentru workaholici
• 
  Un film care va stârni controverse: Ben Hur
• 
  Ajută-i să-ți zâmbească frumos
• 
  Miss Feat…pardon, misfit!
• 
  Star Trek Beyond și teroriștii galactici

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  poncing
  la Poate că Andreea Paul Vass a născut sâmbătă însă nici în rest n-a stat chiar degeaba
• 
  RandyPaf
  la Omoară baba şi ia-i averea, morala din “Soacra cu trei nurori”
• 
  PrebolTweld
  la Căutându-l în râpă pe Şuşman bătrânu’ (I)
• 
  Adrian
  la Femei care iubesc prea mult
• 
  Nikelovfum
  la Dragostea nu are varsta
• 
  ferragamo belt
  la Hunii au pus steag de doliu de ziua națională ca să-i scoată din minți pe daci
• 
  Joirway
  la Eu si Delta mea
• 
  RobertHit
  la Hunii au pus steag de doliu de ziua națională ca să-i scoată din minți pe daci
• 
  altirahusa
  la Dragostea nu are varsta
• 
  Jamesrew
  la Ce v-ati dori de la un forum romanesc?
• 
  Quick Loans
  la Biografie Andreea Groenendijk
• 
  NofgewTek
  la Dragostea nu are varsta

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate

Ca să nu mai bage lumea-n sperieți, Mamița (Guvernul), Ma’ mare (Iron Man) și Tanti Mița (Văduva Neagră) au promis tânărului Captain America că va avea libertatea de acțiune în continuare doar dacă respectă anumite reguli.
Puțin importă dacă acești trei pioni au dreptate în acțiunea lor de a submina puterea Super-Eroilor, ei trebuie să facă hatârul guvernelor internaționale. Adevărul e în urma intervenției super-eroilor prin toate colțurile lumii, au existat numeroase victime colaterale. Ceea ce a dus invariabil la apariția unor dezechilibrați în căutarea răzbunării morților celor dragi. Și, după principiul, dezbină-i și cucerește-i, ne pomenim cu două găști de super eroi care mai de care mai înzestrați cu puteri extraordinare care ajung să se lupte între ei pe viață și pe moarte. Ceea ce ne-a plăcut la nebunie este personajul Bucky Barnes/Winter Soldier, constanțeanul nostru emigrat cu maică-sa în Canada, care, nu numai că a avut un rol cheie în film, dar mai și vorbește în limba lui Caragiale când se plimbă prin piață după niște prune. Ne-a crescut o inimă cât Hulk de mare. În plus se caftesc, chipurile, și-n România.
Așadar, notați-vă c-o să vă ajute sistematizarea mea: primul grup, format din Tony Stark (Iron Man), Black Panther, Vision, Black Widow, War Machine și Spiderman, dorește supunerea întregii echipe unor reguli impuse de convențiile internaționale. Cu alte cuvinte Super-Eroii vor deveni un instrument la cheremul marilor puteri ale lumii. Dar, avem cealaltă facțiune cuprinsă de: Captain America, Bucky Barnes, Falcon, Sharon Carter, Scarlett Witch, Hawkeye, and Ant Man care refuză să se supună și preiau inițiativa de a lupta împotriva unui dușman de la răsărit ce deține niscaiva informații importante. Și pun-te, nene, pe lupte, ca-n Codrii Vlăsiei, doar că ei au stricat vreo patru aeroporturi cu avioanele aferente, niscaiva autostrăzi, mașini, camioane, multiple hangare de acareturi și elicoptere. Una dintre cele două facțiune are dreptate, asta o să vedeți și singuri. Un super erou va rămâne paralizat. O să vedeți care. O super eroină joacă precum o cizmă, o s-o identificați imediat. Iar românul nostru are replici puține dar se bate ca un adevărat profesionist. Ceea ce ne convine. Musai să știți personajele, obligatoriu să le cunoașteți puterile, ideal ar fi să fi văzut filmele anterioare ca să vă bucurați cum trebuie de festin. În rest, balamucul de pe lume, bubuieli, foc, fum, urmăriri imposibile, super-puteri, super-orgolii și super-eroi. Categoric, la IMAX.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  De la Garcea la Godină
• 
  Un film fenomen: DR. STRANGE
• 
  Jack Reacher reloaded
• 
  Masterminds/Hoți de geniu
• 
  Laur, o carte pansament pentru suflet
• 
  Nine Lives – un film pentru workaholici
• 
  Un film care va stârni controverse: Ben Hur
• 
  Ajută-i să-ți zâmbească frumos
• 
  Miss Feat…pardon, misfit!
• 
  Star Trek Beyond și teroriștii galactici

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  source
  la S-a născut românul forumist?
• 
  Michaelpaype
  la Mai bine caine in Italia, decat roman in Romania
• 
  te cunosc de undeva online
  la Secretul barbatilor
• 
  ITAMAS
  la Amy: Singurătatea, timp de 10 ani, m-a transformat
• 
  Michaelemosy
  la Scrisoare de la o mamă bună către o mamă vitregă
• 
  bvlgari serpenti watch women faux
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari snake watch diamond price
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari jewelry yellow cheap
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  Marvin
  la România văzută de National Geographic
• 
  痩せるエステ
  la Alatură-te proiectului

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate

Azi noapte am visat că eram pusă să vorbesc unei mulțimi ca la Colosseum despre genul de bărbat care ne displace până la repulsie. În vis nu stăteam să analizez de ce tocmai eu… ba chiar pășeam firesc spre tribună preocupată să-mi dozez vocea ca să mă audă toată lumea. Părea că-mi dădusem doctoratul în subiectul ăsta, așa-mi organizam ideile… Și când am început discursul, am spus doar trei cuvinte: bărbatul care pleacă.
Cam tot ce visezi noaptea își găsește analogii în viața noastră reală și poate că ecourile piesei de teatru LUT de la Național îmi bântuie somnul și mă zgândăre mai ceva ca o cucuvea la fereastră.
Bărbatul care pleacă e detestabil. Și dacă se întoarce peste ani cu un zâmbet tâmp pe față e de-a dreptul odios. Spectacolul de care vorbesc e despre durere. În mod categoric nicio actriță nu ar fi reușit să joace mai credibil durerea ca Irina Movilă care în piesă este o anume Dora de 39 de ani, obosită și depresivă, săturată să-și tot ascundă drama de ochii celor dragi. Cei dragi sunt puțini: iubitul, sora și fiica. Iar Dora se transformă până la sfârșitul piesei într-o veritabilă Madame Bovary în care și-au făcut loc lacrimile și umilințele tuturor femeilor părăsite și înjumătățite de plecarea bărbatului în jurul căruia gravitau viețile lor. Fără gravitație plutești în derivă, abia dacă știi încotro te îndrepți, de fapt nici te interesează… uite Dora, de exemplu, și-a făcut cuib într-o magherniță pe un teren mlăștinos. Plânge fără să mai știe de ce, bea tărie, e rece, ursuză și nefericită. Vink a părăsit-o acum 15 ani fără nicio explicație. A plecat fără să spună unde și de ce. Când vrei să strici ireversibil liniștea sufletească a unei femei, îi transformi sufletul în puzzle, îi îmbini piesele corect, construiești un tablou frumos și curat, apoi, brusc, împrăștii piesele care încotro și le rupi marginile. Oricât s-ar strădui ea să le mai pună cum erau, nu va reuși niciodată. Piesele nu se vor mai îmbina perfect, iar tabloul va avea asperități și zgârieturi. Iar dacă Bărbatul Care A Plecat se va întoarce, va găsi în locul puzzle-ului un autocolant păzit cu un gard de sârmă ghimpată.
Vink, interpretat magistral de Mircea Rusu, se întoarce brusc în viața Dorei punându-i de data asta sufletul în cuptor la foc mic să ardă înnăbușit. Chiar mă întrebam… de unde știe bărbatul ăsta să se hlizească atât de tâmp și de adevărat când vine după 15 ani pentru o hârjoneală mică?!
Concluzia este că bărbatul care pleacă ar fi bine să râmână plecat pentru că nu există aracet și adeziv pe lumea asta care să-i lipească femeii bucățile de suflet la loc. Bărbatul care pleacă nu e laș e doar josnic sperând în taină la noi începuturi și noi oportunități și noi alegeri. Bărbatul care pleacă nu e obosit de stres și muncă, ci de ideea de cuplu. Pentru că nu te poți preface la nesfârșit că ești un partener de încredere, la un moment dat obosești… și abdici.
Deznodământul piesei este așa cum m-am așteptat și orbitează în jurul unei replici memorabile: Aici nimeni nu dezgroapă nimic! Așa să fie…

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  De la Garcea la Godină
• 
  Un film fenomen: DR. STRANGE
• 
  Jack Reacher reloaded
• 
  Masterminds/Hoți de geniu
• 
  Laur, o carte pansament pentru suflet
• 
  Nine Lives – un film pentru workaholici
• 
  Un film care va stârni controverse: Ben Hur
• 
  Ajută-i să-ți zâmbească frumos
• 
  Miss Feat…pardon, misfit!
• 
  Star Trek Beyond și teroriștii galactici

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  Dream League Soccer 2018 unlimited coins hack
  la Să vorbim şi noi ca doi străini
• 
  Slotomania Free Coins
  la Sex and the City 2 nu e Toy Story 3!
• 
  Dream League Soccer 2018 glitch
  la Să vorbim şi noi ca doi străini
• 
  Dream League Soccer 2018 hack no human verification
  la Sex and the City 2 nu e Toy Story 3!
• 
  Cursuri de dans pentru nunta
  la De la Garcea la Godină
• 
  Johnf6 la Nici o faptă bună nu rămâne nerăsplătită!
• 
  TomaPap
  la Muzici de mare suferinţă
• 
  lectii de dans
  la Pot să testez reclama voastră pe 2 luni?
• 
  dansatori pentru nunta
  la Era toată un zâmbet. Așa va rămâne în mintea tuturor
• 
  modapktricks.com/en/
  la Sex and the City 2 nu e Toy Story 3!
• 
  Slotomania hack for iphone
  la Sex and the City 2 nu e Toy Story 3!
• 
  dansatori pentru nuntadansatori evenimente
  la 97% spun NU controlului corporațiilor asupra guvernelor prevăzut în TTIP. Negocierile continuă

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate

M-am așezat cuminte, puțin gârbovită, dar foarte puțin, insesizabil chiar, pe fotoliul din Cărturești. Mi-am luat o carte, fir-ar ea să fie de carte, că mai bine puneam mâna pe un album foto cu modă, cu rețete, sau cu podgorii celebre din toată lumea. Dar nu, eu am ales ‘Diana cu Vanilie’, cartea Dianei Sorescu, fosta mea colegă de la Unica, furată de Dumnezeu dintre noi, acum 3 ani când avea, biata de ea, 26 de ani. Ce porcărie! Viața nu cartea. O mai citisem o dată, mi-a făcut rău fizic, dar masochismul din mine a reacționat brusc și a vrut un repetir. Și-așa cuminte cum mă aflam, puțin mai gârbovită decât inițial, cu ochii pe gândurile intime ale Dianei, mi-am frunzărit viața din ultimii ani. M-am îngrozit. M-am văzut ca pe-un tren din vechea generație, un mărfar ruginit, ce gonește ca nebunul pe coclauri, face stații în gări care nu i se potrivesc, oprește la ia-mă nene pentru toți ciudații, are vagoane pline cu bulendre și maglavaisuri inutile, și gonește, gonește orbește ca nebunul, fără să știe încotro anume. Momentan stația unde m-am oprit se numește C&A. A fost o gară spontană, apărută brusc la orizont, fără alte halte ajutătoare. Din presă, ziare și reviste, am poposit într-un magazin al acestui retailer olandez, care mi-a inspirat ceva mai multă încredere decât media ciudățenilor între care ne trăim viața. Am pus pixul și tastatura deoparte și-am zis, ce-ar fi să-mi fac o gară nouă? E un alt gen de muncă. Și brusc m-am pomenit plimbând amețită umerașe cu haine, aranjându-le pe culori, nuanțe, texturi, teme. Treaba într-un magazin de haine nu e deloc funny cum e shoppingul într-un magazin de haine. Trebuie să-ți arăt cele mai mișto chestii, sau nu, trebuie să te fac să le vezi… Să te scot din lumea ta și să te bag în lumea magazinului. Puzderie și maldăre interminabile de haine, teancuri și standere, fără număr, toate înșirate, apoi aranjate, sortate, mutate, și iarăși de la capăt într-un carusel de du-te vino continuu. Ce industrie ciudată! Ce diferit arată totul când te uiți după cortină… sper ca mărfarul meu să nu oprească vreodată într-o cofetărie ca să mă facă să privesc cu ochi critic ciocolata, așa cum am început să privesc hainele.
Mă gândesc la cei care se plimbă pe șina vieții cu un ultrasofisticat intercity, cu viteză amețitoare, cu mijloace moderne, gadgeturi simandicoase și limbaj modern-minimal. Nici n-au timp să vadă ce se întâmplă dincolo de ferestre. Și poate n-au gări… au doar o goană nebună înainte, mereu înainte, mereu în viteză, cu ambiții imense, gânduri puține, teorii pragmatice despre viață și succes. Succesul lor e însăși goana. Și eu, cu C&A-ul meu, cu haltele mele dificile, cu oamenii de la ia-mă nene care-mi încetinesc drumul, cu privirile iscoditoare care mă urmăresc, cu umerașele pe care le așez cu fața spre onoratul public, pentru ca totul să pară atât de simplu și curat… Mărfarul meu n-a fost din lotul acela care să se oprească într-o stație și acolo să rămână. Mărfarul meu e călător, are pașaportul plin cu vize. Mărfarul meu zici că-i un pictor boem care pictează câte-o femeie frumoasă în fiecare tavernă unde poposește. O adulmecă, o pipăie, o consumă, o pictează, și-apoi își vede de drum. Închid cu tristețe cartea, și îmi doresc ca staționarea mea pe peroanele gărilor să fie mai lungă… dar vezi tu…caut genul ăla de oameni alături de care poți călători o viață. Iar gările mele sunt pline cu personaje pestrițe, ca la iarmaroc. Cu saltimbanci și actori de pantomimă care mimează sentimentele, cu maimuțe cățărătoare, cu vulpi și hiene, cu șerpi și cameleoni. Gara mea e cumva circul?

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  De la Garcea la Godină
• 
  Un film fenomen: DR. STRANGE
• 
  Jack Reacher reloaded
• 
  Masterminds/Hoți de geniu
• 
  Laur, o carte pansament pentru suflet
• 
  Nine Lives – un film pentru workaholici
• 
  Un film care va stârni controverse: Ben Hur
• 
  Ajută-i să-ți zâmbească frumos
• 
  Miss Feat…pardon, misfit!
• 
  Star Trek Beyond și teroriștii galactici

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  source
  la S-a născut românul forumist?
• 
  Michaelpaype
  la Mai bine caine in Italia, decat roman in Romania
• 
  te cunosc de undeva online
  la Secretul barbatilor
• 
  ITAMAS
  la Amy: Singurătatea, timp de 10 ani, m-a transformat
• 
  Michaelemosy
  la Scrisoare de la o mamă bună către o mamă vitregă
• 
  bvlgari serpenti watch women faux
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari snake watch diamond price
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  bvlgari jewelry yellow cheap
  la Despre femeile cheltuitoare şi bărbaţii zgârciţi
• 
  Marvin
  la România văzută de National Geographic
• 
  痩せるエステ
  la Alatură-te proiectului

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate