Din cupoane adunate

Eu fac parte din genul acela de cumpărător slab de înger. Prostănac. Tălâmb. Tăntălău. Dacă vii la mine la ușă și-mi prezinți cel mai banal și neinteresant produs, eu ți-l cumpăr dacă reușești să mă faci atentă două minute. În minutul 3, am scos banii și culmea naivității, ca să nu-i zic altfel, mă declar încântată de achiziție. Iar vânzătorii, fie ei ambulanți sau prin telefon au un simț înnăscut în a detecta fraierii și plusează de fiecare dată: îmi bagă pe gât cârlige de rufe, abonamente la rețele TV, reviste de traforaj, dedurizatoare de apă. În momentele cu pricina mă încearcă așa un sentiment, cum să-l descriu… de parcă sacul plin de noroc a aterizat din greșeală la mine-n bătătură. Și-aș fi inconștientă să-l las să treacă. Iată de ce moda cupoanelor cu oferte care-mi vin pe mail îmi îndulcesc ziua mai abitir decât un biscuite gigant umplut cu Nutela. Fix așa îmi încep eu ziua: studiind precum Peg Bundy pomelnicul de reduceri, cu atenție, cu interes, ținându-mi în frâu nebunia de a cumpăra în neștire vacanțe, brazi, bile de plastic, pizza și cercei cu cristale Ceaikovski. Și asta până când am văzut oferta ofertelor însoțită de mama reducerilor. De departe cel mai interesant produs apărut vreodată în cupoane. Cel pe care l-am răsucit pe toate părțile, recitit de zeci ori ca nu cumva să-mi scape informații prețioase, verificat și căutat de google pentru întărirea seriozității procedurii. Albire aaaa-naaaa-lăăă. Desigur, ca de fiecare dată, alții se dovedesc mai rapizi, vigilenți și mult mai bine informați decât mine: la prima oră erau deja 10 cumpărate! Nu-i nimic, am văzut că  pot s-o fac cadou dacă vreau, ceea ce e magnific, mai ales că se aprope Crăciunul, reducerea, și ea substanțială: 50% din prețul de 150 de lei. Să fac cadou o albire anală m-ar scuti de multe drumuri și căutări prin magazine aglomerate… Desigur, ar interveni chestiunea priorității și categorisirii prietenilor pentru această superofertă. De unde știu eu ce nuanță are fiecare dintre ei în anus??? Și dacă vreunul dintre ei și-ar dori altă culoare și nu neapărat alb? Și dacă vreunul dintre ei mă întreabă dacă albirea se realizează prin șmirgheluit sau detartraj??? Eu ce le răspund? Că-ți dă o mână de var, o spălătură cu clor… uite că nu sunt tocmai la curent cu noul trend în materie de cur… de fund, pardon. Mă declar învinsă rușinos de estetica anală și bag mână-n foc că piața dermatocosmeticelor a scos deja creme pentru ridurile din jurul anusului. Fără ca eu să am habar de aceste realizări. Nici n-apuc să mă dumiresc bine care-i treaba cu curul alb că primesc o altă super-reducere: clismă. Mă iertați, dar nu mai pot continua acest text. Trebuie să fac o listă să vedem cine merită spălare cine albire… În funcție de cum s-au comportat. Mai vorbim.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia

Cele mai recente

• 
  De la Garcea la Godină
• 
  Un film fenomen: DR. STRANGE
• 
  Jack Reacher reloaded
• 
  Masterminds/Hoți de geniu
• 
  Laur, o carte pansament pentru suflet
• 
  Nine Lives – un film pentru workaholici
• 
  Un film care va stârni controverse: Ben Hur
• 
  Ajută-i să-ți zâmbească frumos
• 
  Miss Feat…pardon, misfit!
• 
  Star Trek Beyond și teroriștii galactici

Cele mai comentate

• 7zile
• 1lună

Cele mai vizualizate

• 7zile
• 1lună

Cele mai recente

• 
  Marvin
  la România văzută de National Geographic
• 
  痩せるエステ
  la Alatură-te proiectului
• 
  such a good point
  la România văzută de National Geographic
• 
  crocodil la De la Garcea la Godină
• 
  free porn
  la Despre
• 
  xxx hd
  la Despre

Top Autori

• 7zile
• 30zile

• citiri
• postari

• citiri
• postari

Top Articole

• 7zile

• citite
• comentate