Nine Lives – un film pentru workaholici

vezi toate articolele de Florentina Mușat

30 aug 2016 la 15:57

Regizorul Familiei Adams ne servește acum la sfârșit de sezon un șpriț rece, cu gheață, categoric un roze, aromat, cam dulceag și cu buchet puțin volatil. Roze-ul lui se numește Nine Lives, iar notele de bază vârf și atac sunt Kevin Spacey, Jennifer Gardner, și cu, voia dumneavoastră, Christopher Walken, care ajută șprițul să se închidă într-o notă matură și sobră.
Nine Lives e pentru corporatiști. Cine, dacă nu ei, pierd ore prețioase din viața lor muncind în folosul și pentru binele și dezvoltarea corporației, cu gândul ascuns al unei măriri sau promovări? Nine Lives este pentru iubitorii de pisici. Cine, dacă nu ei, își iubesc felina, o adulmecă, o smotocesc, își creează propriul limbaj comun și o transfigurează în cel mai prețios bibelou din casă? Nine Lives este pentru părinții cu joburi prelungite și copii minori. Viața ne-a învățat că nu le poți face pe amândouă la superlativ. Să fii un părinte bun și să ai un job istovitor, chiar dacă bine plătit, nu e cel mai bun cocktail de savurat de pe tava plină cu bunătăți a vieții. Copilul are nevoie de tine, fizic, câțiva ani… Apoi își ia zborul și-și clădește propria viață. Și ghici ce? Poate alege la fel ca tine, să se dedice profesiei în defavoarea familiei, sau poate fi prezent, vesel, implicat și atent la fiecare vibrație care vine din sânul căminului său. Magnatul din film nu înțelege cum stă treaba cu timpul și familia și va fi aspru pedepsit. Pisicește. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că un trai decorat cu cele mai exclusiviste mofturi se obține cu un maximum de sacrificiu. Întrebarea vine și e grea: poți trăi modest, cu mai puține, cu mai multe zile gri, cu mai puține culori, cu mai mici gadgeturi, dar fericit nevoie mare, împlinit și voios că ești cu ai tăi, printre ai tăi, cu mai mult timp pentru tine și ai tăi? Ori, sacul cu bunătăți se obține doar stând la muncă până se întunecă, lucrând acasă cu nervii întinși la maximum, cu ochii obosiți și umflați și cu sufletul rătăcit, pisat de atâtea sarcini ca o sticlă pe care o calcă zilnic un camion de mare tonaj?! Neamul pisicesc să judece…
Un lucru e cert, dacă-ți dai seama de cum îți împarți viața și dacă o împarți echitabil, având grijă ca fiecare să primească fâșia din inima ta pe care o așteaptă și o merită, poți jongla mai ceva ca un clovn cu toate problemele vieții. Pisicile ți-ar spune acum: echilibru în toate, prietene, echilibru în toate…

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 30 aug 2016 la 15:57

in Arte & Popcult.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia