Laur, o carte pansament pentru suflet

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

08 sep 2016 la 20:51

Omule, umblătura brambura prin pagini pline ochi cu fraze goale nu e lucru bun. Caută de-ți pansează sufletul cu poțiuni izvorâte din esența originară a vieții. Alege, omule, ce ți se potrivește, și nu zăbovi mai mult decât trebuie prin scrieri amăgitoare și fără temei. Nu-ți batjocori timpul.
Când te vei afla la răscruce de gânduri, cartea asta, Laur, te va găsi ea pe tine și te va citi pe-ndelete. Nu va pleca de la tine până ce-ți nu-ți va încălzi duhul învârtoșat de-atâtea nimicuri pe care le-ai dosit în desaga vieții.
Ia-ți de mână personajul, un copilandru cu părul bălai, curios și isteț, crescut de un bunic cu înfățișare de solomonar cu trai de pustnic deprins cu șoaptele și învățămintele pământului și mergi alături de el pe firul unei vieți trăite prin jurul anului 7000 de la Facerea Lumii, pentru tine Evul Mediu.
Bunicul Hristofor, vraciul satului, îl va ține pe băiat de cealaltă mână o parte din drum. Ia seama de toate cele spuse de Hristofor, prin el vorbește iarba și câmpul, vorbește vântul și ploaia, ascultă-l cu atenție când îl învață pe Arseni-copilul, rostul vieții și al morții. Și când bunicul se va duce, ține-l strâns pe Arseni de mână și nu-i da drumul nici când vezi că nu ascultă ultimul sfat al bunicului de a merge la Mânăstirea Kiril, nici când orbit de sminteala îndrăgostiriii își ascunde iubita în celălalt iatac, să nu dea socoteală sătenilor care vin fără contenire la el în bordei pentru tămăduire și leacuri așa cum veneau și la bunicul lui.
Din viață, nu scapă nimeni basma curată. Iar rătăcirea de pe drumul drept, scump o vom plăti cu toții. Arseni, mândru și nechibzuit, a crezut că învățăturile lui sunt mai presus de orice ajutor și a pierdut-o de pe lumea asta pe Ustina și pe fiul lor, morți în chinurile facerii. Să nu-ți întorci ochii de la vederea Ustinei și a pruncului pe care Arseni îi ținea la el în odaie încercând să păcălească timpul și să mai zăbovească cu ei ca-ntr-o familie. Sminteala ce vine din suferință nu e sminteală. Și de-aici începe lungul drum al mântuirii pe care-l va duce Arseni cu harul său tămăduitor și înainte văzător care va transcende veacurile. Iar tu alături de el, luând învățăminte, nu de har divin, ci de bunătate și răbdare, te vei minuna de asemuirile cumplite dintre oamenii Evului Mediu și oamenii tăi, vei înțelege cât am pierdut când ne-am îndepărtat de esență și-am spoit adevărul, când am căutat să ne umplem viețile cu zorzoane și-am lăsat sufletul de izbeliște, când n-am mai coborât în noi să ne simțim trupul, carnea, mecanismul complicat al vieții pe care am luat-o ca pe-un bun care ni se cuvenea. Și cu tine de mână, vraciul Arseni devine, Nebun întru Hristos Ustin, apoi pelerin spre Țara Sfântă, iar în ultima parte îl vei avea alături pe călugărul Ambrozie care își va sfârși lucrarea pe lumea aceasta ca un adevărat ascet cu numele de Laur. Nu va părăsi trupul până când nu se va mântui de păcatul mândriei și al iubirii posesive prin care a omorât-o pe Ustina. Te întrebi, de ce schimbă creștinul nostru atâtea nume? Răspunsul ți-l va dai și singuri: ’’pentru că viața omului nu e uniformă. Uneori se întâmplă ca părțile ei să aibă prea puține în comun. Atât de puțin, încât poate să pară că au fost trăite de oameni diferiți.’’
Tu cititorule, fii un călător cumsecade și permite-i sufletului să se încovoaie la vederea buboanelor de ciumă, a rănilor din care a pornit cangrena, înfioară-te la nedreptăți și nelegiuri ca și cum ar fi ale tale, învață de la însoțitorul tău smerenia și blândețea. Și vei simți cum harul tămăduirii crește cu fiecare nouă izbândă a binelui. Mergi în pace și nu te sfii la vederea neputinței, a sărăciei cumplite, a cruzimii fără temei, treci cu inima deschisă toate etapele vindecării sufletului și vei vedea, ele vor fi și ale tale.
Aceasta este o scriitură care nu se devorează. Se citește molcom în tihnă și deplină cumpăneală. Călătoria lui Arseni/Ustin/Ambrozie/Laur va fi a ta dacă îți deschizi sufletul și lași cuvintele să te pătrundă. Îți va liniști apele învolburate ale sufletului, îți va cuminți ideile și-ți va ordona gândurile. Vei ceda și vei renunța la tot ce e balast în viața ta. Fiecare cititor călător care va isprăvi drumul va afla răspunsuri la întrebări care au frământat omenirea de milenii. Nu-l vei găsi pe Dumnezeu în călătoria ta, dar vei afla puțin din taina lucrurilor celor-de-la-începuturile-vieții. Binele și răul, viața și moartea, iubirea și auto-vindecarea, slăbiciunile și harul divin… toate s-au aflat încă de la Facerea Lumii în noi. Dar le-am vândut pe-un ciur de mălai….

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 08 sep 2016 la 20:51

in Arte & Popcult.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia