De la Garcea la Godină

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

06 Apr 2017 la 22:52

19 comentarii 2515 vizualizari.

Evoluția polițistului român în ultimii ani poate fi subiect de studiu în manual. De unde altădată ne hlizeam la bancurile în care polițistul era protagonistul suprem, de la zeflemeaua cu care-i priveam pe acești oameni ai legii, de la prostia proverbială devenită adjectiv, iată ce răzbunare cumplită și ce răsturnare de situație în societatea românească.
Știți de câți polițiști e nevoie ca să schimbe un bec? De 5. Unul se urcă pe masă să-l monteze, iar ceilalți patru învârt masa. Sigur că nu mai râdeți… Că râde suficient Godină de noi, dacă vrea. Cine și-ar fi putut închipui că vom trăi o asemenea inversare de roluri? Și că vom intra noi în categoria râsu-plânsu, cu selfiurile noastre de pe schele sau sus pe tren, cu lamentările de la volan de genul ‘recunosc fapta și mă gândesc la alta’, cu explicațiile tembele pe care le oferim polițiștilor care ne opresc: ‘mașina mea a lovit pietonul, acesta s-a sculat așa că l-am lovit și eu…’ Nu că regret, dar parcă mai ieri polițistul român era imaginea absolută a prostiei, impecabil zugrăvită la Chestiunea Zilei a lui Călinescu. Parcă-l văd pe Mugur Mihăiescu bălăngănindu-se în rolul lui Garcea, schimbându-și vocea și pomenind de pulan la fiecare două vorbe, spre deliciul tuturor. Toate astea au intrat în folclorul urban, iar rătăcirea poliștilor de pe axa inteligenței nu a fost decât o etapă rușinoasă din evoluția lor. Că altfel nu-mi explic. Rătăciți și smintiți suntem acum noi, cei care butonăm telefonul toată ziua doar ca să avem o scuză să nu citim cărți. În marea noastră suficiență am crezut că jocurile sunt făcute și orânduirea lumii e implacabilă: polițistul e prost, medicul e corupt, noi suntem deștepți. Uitați-vă ce preocupări avem: ne uităm toată ziua la pozele de pe facebook și Instagram în timp ce Garcea scrie cărți devenite best-seller. Noi, deștepții, am uitat să vorbim coerent și le-am dat dracu de metafore, în timp ce polițitii au devenit din tagmă squad. În plus, se orientează, se mișcă, se agită, cumulează, învață, studiază, investesc în imagine. Noi, deștepții ne specializăm toți în arta fotografiei. Și ne chinuim să suprindem stamina de la flori sau aburul din cafea. Cuvinte puține, limbaj minimalist, interacțiune de suprafață.
Am fost zilele trecute în Afi Cotroceni pentru a vedea cu proprii-mi ochi cum se pecetleuiește un parteneriat între Corpul Național al Polițiștilor și reprezentanții proiectului Afi Aventurier găzduit de Mall Afi Cotroceni. Cât timp au vorbit mandatarii fiecărui segment în parte și ne-au explicat cum au ajuns polițiștii ca de la baza Dinamo să vină să se antreneze într-un soi de Aventura Parc Indoor, ce-i drept cel mai mare din Europa, noi, amărâții de jurnaliști, i-am urmărit pe câțiva dintre polițiști cum se plimbă cu tirolania deasupra capetelor noastre. Sigur că i-au ales pe cei mai mișto… mi-am zis. Doar nu era să-i aducă pe ăia cu burtă și cu rău de înălțime. Dar între timp preia cuvântul reprezentantul lor. Și a vorbit mai bine decât toți moderatorii pe care îi ascultăm serile pe la televizor. Clar, curat, degajat. M-am uitat să văd dacă are șosete albe la pantofi negri, ghiul, ac de cravată auriu cu lănțic, pantalonii prea scurți, cămașa asudată de trac. Adio Garcea. Timpul tău a apus. Acum e rândul nostru să ne facem de bășcălie. Uite un titlu de articol: ”Chipul lui Arsenie Boca a apărut după ce-a tăiat mămăliga”. La MasterChef se gătește ”file de cancur”, pe facebook se întreabă fetele: ”dacă-mi alăptez noaptea bebelușul, se poate transforma-n strigoi?” Păi tu cu pulanul tău erai un amator față de conferențiarii zilelor noastre.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 06 Apr 2017 la 22:52

in Arte & Popcult.
Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.
Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia