Stimate domnule Moșescu Dan, comisar-șef al Direcției Regim Permise de conducere și înmatriculare vehicule,

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

16 mar 2011 la 09:05

Îndrăznesc să vă aduc la cunoștință câteva probleme cu care m-am confruntat în demersurile mele de a obține, cu maximă seriozitate, permis de conducere categoria B. Menționez că am achiziționat cartea Codul Rutier, publicație apărută sub egida Asociației Naționale a Instructorilor Auto din România, în care am găsit numeroase greșeli, confuzii și întrebări fără logică, ceea ce m-a determinat să caut manualul oficial pe care l-a scos serviciul condus de dumneavoastră. Până în prezent nu am găsit un astfel de ghid, care să aibă garanția seriozității și omologarea Direcției Regim Permise. Fără un astfel de manual competent, orice broșură parcursă cu chestionarele de rigoare este o aventură riscantă pentru viitorii șoferi.

M-am lovit recent de o situație la care vă invit să reflectați. Nu știu dacă am menționat, dar eu intenționez să devin, cu maximă modestie, un șofer amator. Vă garantez, aici în scris și cu o mulțime de martori, că nu mă va interesa niciodată de ce se depune calamina pe suprafața bujiilor, de ce se gripează cilindrii receptori și pistonașele, unde se află arborele cotit și care e rolul volantului. Iar jocul insuficient între saboți și tamburi nu va fi niciodată problema mea ci a service-ului, unde mă voi adresa negreșit la cel mai mic semn de neliniște al mașinii. Fără nicio urmă de superficialitate vă mărturisesc că nu vreau să știu motivele pentru care se arde garnitura de la chiulasă, nu mă interesează rolul fuzetei și al trompei punții din spate. Aș vrea să vă întreb de ce ați condiționat obținerea perimisului de conducere categoria B cu aprofundarea unor noțiuni de mecanică cum ar fi repartizarea forțelor de frânare pe punțile mașinii, de ce considerați că trebuie să știm care sunt organele mobile ale mecanismului motor şi ce reprezintă cifra octanică la motoarele cu aprindere prin scânteie.

Nu pot, domnule Moșescu, să nu-mi aduc aminte de nea Petrică, un vecin din bloc care avea o pasiune nebună pentru demontarea piesă cu piesă a Daciei 1300. Desfăcea motorul, ștergea piesele, le ungea, sufla în bujii, pe unele le pilea și apoi le așeza frumos la loc. Nea Petrică era contabil, dar așa cum bănuiesc că știți, românii visau și noaptea blocul motor al Daciei. Aveai o problemă pe șosea, opreai, ridicai meticulos capota, scoteai din portbagaj cutia cu scule, manometru, liță și chei și rezolvai singur problema. Săptămâna trecută am fost cu mașina în service-ul auto omologat de firma de la care am achiziționat-o. Acolo am aflat că dacă voi lua vreodată permis, nu voi avea voie să verific după bunul plac piesele și mecanismele pe care mi le-ați impus să le cunosc. Nu aveți voie să umblați aici niciodată, riscați să pierdeți garanția. Dacă aveți vreo problemă cu mașina, veniți la noi, mi-a întors-o sec mecanicul, la rugămintea mea de a cere informații despre bielă. Așadar nu voi putea pune în practică informațiile învățate. Și acum vreau să vă cer o mică favoare: pe o scară de la 1 la 10, în ce măsură considerați că îmi sunt utile chestionarele de mecanică dacă îmi voi achiziționa o mașină cu motor hibrid?

N-aș vrea sub nicio formă să fiu înțeleasă greșit. Nu mă sustrag de la seriozitatea cu care trebuie să tratăm eforturile pentru obținerea permisului, aș îndrăzni chiar să vă propun un număr mai mare de ore la cursul practic, cel de traseu. De asemenea, consider că nu trebuie să dispară definitiv noțiunile de mecanică. Însă aceste chestionare trebuie să fie simple și concludente din care să învățăm cu toții noțiunile elementare de funcționare ale autovehiculelor. Sper să nu vă supărați, dar eu mai am o nelămurire. Este legată de capitolul Măsuri de prim ajutor. Pentru că există câteva întrebări despre fractura la coloană, aș vrea să vă întreb cum am putea să aflăm când un accidentat are o astfel de fractură. Fractura coloanei este un lucru deosebit de grav iar organismul reacționează diferit de la caz la caz, în funcție de greutatea și masa corporală a accidentatului. Diagnosticul se pune strict în urma radiografiei.

Mă întristează faptul că nu reușim să ne lepădăm de metehnele obositoare ale școlii românești în general: memorarea cunoștințelor în dulcele stil papagal. La o zi după examen toate informațiile reținute artificial se risipesc ca fumul din toba de eșapament.

Închei aici, având speranţa că la proba teoretică din examen nu voi avea ghinionul să-mi pice mai mult de trei întrebări din mecanică.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 16 mar 2011 la 09:05

in Politică & Societate.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia