Un film fenomen: DR. STRANGE

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

03 nov 2016 la 15:46

2 comentarii 6047 vizualizari.

Marvel ne-a năucit și de asta asta… cu un film fără un fir logic și greu de urmărit, fără un deznodământ clar, ne-a tulburat cu o poveste fără sens, dar ne-a plăcut de-am amuțit. Dr. Strange o să-ți placă la nebunie. Nu mă întreba de ce, că nu-ți spun. Filmul n-are nicio logică, dar ce? parcă mai contează… Să zicem că nu-ți plac super-eroii, nu-ți place mitologia urbană, nu te încântă lipsa profunzimilor, nu-i nimic, vei avea parte de un spectacol vizual de cinci stele. N-ar strica touși să ai așa o mică idee despre misticism, să crezi în probabilitatea unor universuri paralele și în puterea minții. Și dacă-ți spun că la începutul filmului există un asemenea efect special musai de văzut în 3D la Imax care îți năucește creierul și-ți dă pentru câteva secunde eroare, mă crezi?!?
Ți-a plăcut la vremea lui revoluționarul Inception, cu lumea înconjurătoare care se modifică după bunul plac al minții? Pregătește-te pentru mai rău, mai mult, mai altfel.
Cumberbatch a primit rolul titular, un arogant și egoist medic neurochirurg cu un mare ghinion în trafic, însă această aroganță nu e a rolului, sunt sigură, ci a actorului, care joacă minunat această fațetă a talentului, am văzut-o și in Sherlock, nu-i așa? Benedict Cumberbatch este un actor interesant. Ne intrigă. Am vrea să-l avem în preajmă și ne atrage așa cum sunt atrași fluturii de bec, știm că ne face rău și ne poate răni, dar tot zburăm în jurul filamentului. Genialul doctor pe care-l întruchipează este un prototip al succesului profesional. Iar Christian Grey cu ale sale cincizeci de vicii întunecate, descătușate și desperechate ar trebui să ia aminte de cum sunt așezate accesoriile în garderobă, să facă icter de numărul ceasurilor din sertar și de cum arată un apartament de lux. Dar pentru că totul stă la mâna hazardului, toate aceste reușite materiale se evaporă într-o secundă când ești multi-tasking cu gadgeturile din dotare.
Cumberbatch și Tilda Swinton formează un duo pe care nu vrei să-l ratezi, iar partea cea mai zguduitoare este că ascultând-i, nu înțelegi o iotă din ce spun, dar îi crezi, frate!!! Tu știi că universul nostru are trei dimensiuni, lungime, lățime și adâncime. Ea îți spune că nu-i așa și tu o crezi. Înfățișarea ei este fix așa cum te aștepți să fie, ciudată și neobișnuită, așa cum sunt și învățăturile ei despre spiritul care vindecă trupul. Și-ntregul film jonglăm prin universuri, oprim timpul în loc, îl multiplicăm, îl dezasamblăm, ne învârtim în bucle atemporale și-n curburi de spațiu-timp, iar Dr. Strange încearcă să se lupte în tot acest puzzle, folosindu-se de puterile minții și de profunzimea spiritului.
Avem și-un personaj necuvântător, rudă îndepărtată cu covorul lui Alladin, care-i va desăvârși imaginea de doctor-super-erou, plus nelipsitul personaj negativ, nedreptățitul actor Mads Mikkelson, foarte puțin folosit de Hollywood și un ambient care îți va pune serioase probleme de concentrare și logică. Nu avem însă, replici fabulos de inteligente, registre actoricești de excepție și interpretări uluitoare. Și totuși, la acest film nu se va plictisi nimeni.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 03 nov 2016 la 15:46

in Arte & Popcult.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia