Lecția despre orgasm

Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

SHOP

vezi toate articolele de Florentina Mușat

27 Jan 2012 la 21:35

Am descoperit de curând o prăjitură nouă. Camelia. Primul strat e rupt parcă din amandină, apoi pe el e așezat un pat de cremă din cea mai delicioasă ciocolată, urmează un alt blat, și mai insiropat, apoi ca o lovitură fulgerătoare de nunceag, pac-pac, una peste alta, două mega-straturi de… ceva divin. Oh…Camelia… Îmi ia 20 de secunde ca să înghit această prăjitură. Apoi, învoluntar, zâmbesc așa… cum să vă spun…tâmp și satisfăcut. De fapt cred ca mustăcesc. Nu mai am nimic de spus după ce Camelia este devorată fără milă sau maniere.
M-am întrebat de multe ori de ce ținem orgasmul legat de sex, așa cum ținea baba Melania de la etajul 1, o pichineață de cățel pufos într-o zgardă de rottweiler. Cățelul ar fi vrut să zburde, baba Melania, spunea nu răspicat și pufoșenia stătea lipită de stăpână. Așa și cu orgasmul. Îl privim ca pe o consecință a actului sexual deși el săracul e polivalent, poate mai mult, știe mai mai mult… și e mult mai deștept decât putem crede. Orgasmul papilelor mele gustative îmi este de multe ori recunoscător. Îmi mulțumește și cred pe ascuns îmi dă acatiste. Să-mi țină Dumnezeu obiceiul de a-i oferi potpouriuri de arome, unele sofisticate altele neaoșe, dar mereu surprinzătoare. Apoi ochii… ochii mei îmi sunt cei mai mari dușmani. Imediat mă trădează și mă dau de gol, nici gura nu salivează așa cum mi se umezesc ochii când văd ceva… ce-i place sufletului: rochia albă de angora din vitrina Mango, pozele din vacanțele prietenilor de pe facebook, imagini din natură surprinse cu o măiestrie nemaipomenită, privirea unui cățel fix în adâncul sufletului meu, amintiri din propriu-mi trecut, norii, wizzair-ul care trece deasupra casei mele, un tablou. Acum bag de seamă că ochii mei sunt mereu umezi. Doar că… orgasmul din privirea mea e feciorelnic, curat și pur. Nu are voluptatea papilelor gustative. În ochi e altceva, poate și pentru faptul că ochii mei nu știu să privească oamenii așa cum spun tendințele. Cu poftă, cu interes, cu iscoadă, nu știu să se mijească pervers, nu țintuiesc alte priviri, nu fixează, nu cer atenție, nu vor laude, nu sunt sexy și nu vor să fie sexy. Ochii mei nu știu să privească bărbații, n-au avut niciodată deprinderea asta. Ochii mei nu tânjesc, nu se scurg, nu păcălesc. Sunt cuminți, iar orgasmul lor e diferit, poate că nici nu e orgasm la urma urmei… pentru că ei încă mai caută, combină culori și amestecă nuanțe, numai ei știu de ce și pentru cine, și ale cui…
Până la orgasmul care începe din pântece și se termină în creștetul capului, mai parcurgem o serie de altele, unele mai răscolitoare ca altele… Tremurăm la o melodie anume, la volan pe autostradă când, incitați, călcăm ușor apoi din ce în ce mai adânc pedala de accelerație, zâmbim, numai noi știm de ce, atunci când vântul ne răscolește părul de la ceafă… și mai presus de toate, ne simțim pielea întregului corp făcând valuri precum suporterii echipei Liverpool de pe Anfield Road, dimineața, când ne aducem aminte, fie de ce s-a petrecut peste noapte, fie de brațele care ne-au strâns în vis, în amintiri..

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Post publicat in data 27 Jan 2012 la 21:35

in Erotism.

Pentru a urmari comentariile la acest post foloseste feed-ul RSS 2.0.

Poti lasa un comentariu, sau un trackback de pe propriul blog.

Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos. Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up. Aripi împietrite. Un bebe. Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.

» citeste biografia